- am fost in vizita la bunica, a trecut un anotimp de data trecuta. si cam atat. lumea vad ca se ocupa in continuare de orice altceva pe-acolo, dar scrisul pe telefon nu-mi da voie sa speculez. mi-a trecut un gand prin minte atunci cand doua batrane se certau din orice altceva numai din motivul vizitei la cimitir nu. seara si cainii ma dau afara. dar ciudat cum e/sunt nu imi vine sa plec prea usor.
- mai tin un pic de mana crucea care a mai ramas din bunica si nu pot sa ma gandesc. la nimic. presupun ca e mare lucru sa lasi in urma o amprenta care sa inhibe absolut orice, cu tot cu amintiri. a ramas o prezenta si am ramas eu, asa cum m-a crescut.
- inainte sa plec am remarcat ce maini aspre are. i-am facut multe cadouri nivea, pe care le-a pastrat numai ca sa am eu ce arunca atunci cand m-am mutat. le-a tinut de bune si asprimea aia a ramas, in cosecinta. numai ca acum e rece, din lemn, la 10 statii departare apropiere.
habar n-am cum a trecut au trecut zecile de minute si impreuna cu ele o zi si tot asa. pana cand am transcris si mi-am dat seama ca si bunica tot trecuta se cheama ca e. am scris tot pe telefon, in 3 note si un mesaj cu hug.
Pingback: dreams from my grandfather
cit de frumos poti sa scrii cind vorbesti de bunica
(parca ai fi altul – sau chiar esti?)
cred ca sunt. cu niste ani mai mic, de parca inca as mai sta cu ea
Pingback: tough outside, soft(er than silk) inside « Kontrol