printre momente de lucru, am dormit acompaniat de ploaie. mi-am dat seama dimineața că am dormit cu geamul deschis doar ca să aud mai bine și pentru ca la 3 noaptea mi-era suficient de cald încât să ascult cât e de liniște afară. n-am avut genul ăla de insomnie creativă, doar un fel de a sta treaz 2 minute care au părut mult mai lungi. si n-am racit, ceea ce intotdeauna ne bucura.
am plecat dimineață destul de târziu ca să încep o altă zi banală, un pic mai fericit că și din tastele altcuiva reiese că nimic nu-i așa de normal pe cât pare. și mai ales că ce fac eu pe-aici are un ecou: așa cum îmi trezește mie ploaia amintiri de acum 2-3 ani, la fel trezesc și eu câte un gand care duce la noi realizări. chiar dacă nu sunt ale mele și chiar dacă răsare soarele înainte să terminăm, mi-ar plăacea să aud de gesturi frumoase care au început în conversațiile cu mine, cu vreun cunoscut sau cu ploaia.
să-i zicem introducere la ceea ce am scris eu până acum. am făcut-o în niște ore, printre treabă și disimulări, în răgazul de alt+tab pe care mi l-am câștigat punând muzică sau evitând apropierea la 2 cm de fața mea. constat că nu-mi place, nu-mi aduc aminte să fi respins chestia asta înainte de radu, dar așa are el un talent. am stat atât de mult într-o rână că mă dor niște coaste de la mânerele brațele fotoliului. mi-a luat putin timp sa-mi aduc aminte ca nu sunt eu nebun si asta chiar tine de o regula. bunul simt, teoretizat in scolile de sociologie si studiu cultural, ne invata (pe toti in afara demonului financiar) ca stam la:
- 165 cm distanta fata de straini
- 60 cm distanta fata de persoane apropiate
- 30 cm distanta fata de prieteni intimi
- si ne atingem selectiv
mă tot ascund de lumea care îmi trece peste umăr. nu suport criticile în timp ce scriu.
later edit: scuze de diacritice. e de la lucru
Pingback: astazi-maine s-a nascut christos