am chef sa scriu, dar nu pot sa zic ca am un subiect pe care sa-l fac public. da, asta inseamna ca sunt chestii pe care nu le scriu. da, imi pare rau ca lucrurile trebuie sa fie asa, sa ne multumim ca se intampla doar cateodata. pana se ajunge ca lucrurile sa se aseze, sa ne multumim cu second best, pe care inca ma mai lupt cu mine insumi ca sa il semnez. adevarul e ca nici nu curg cuvintele atunci cand sta cate ceva sub pat.
mi-e somn. mi-e somn pentru ca aseara am dormit vreo 5 ore, trezindu-ma de dimineata ca sa tai frunza la caini, sa pierd vara, sa fiu poet. am scris, scriu si acum… e bine. la un moment dat m-am hotarat ca asta as face cu oarecare placere, retras intr-un orasel inteligent, dintr-o tara inteligenta, chitit sa stapanesc cele 7 arte, dintre care scrisul sa fie principalul skill. asta e… celelalte au fugit de mine, desenul mi l-au alungat parintii (mama, unchiul) sustinand sus si tare ca nu se castiga bani din arhitectura. si asa si e. dar nici asa nu mi-am luat inca mai nimic. din sociologie se fac bani, din antropologie – mai putini un pic. se scriu insa carti, care scot ele bani si duc numele peste mari si tari. carti, insa se scriu si fara facultate, ca si blogurile, ca si poeziile haiku. ca si sloganele de publicitate, numele de branduri si grafica de care sunt insotite pentru a convinge.
cam asta, usor o sa scriu din ce in ce mai bine, in pasi din ce in ce mai marunti pentru ca dificultatea e exponentiala. 99% transpiratie o sa transcriu probabil si frustrari de autor neinteles. e la pachet, pentru ca din cand in cand o sa am chef sa scriu. o sa ma duc in mansarda si o sa las copiii sa manance sugus la parter. si nu o sa cobor 20 de minute intregi!
joaca cu semnele din titlu imi place suficient de mult incat sa mi-o doresc in transe, cat timp nu ma satur. o zi, doua ma simt in scadere de forma. dupa care imi vine sa ma joc din nou. inca o fac din placere, iar asta nu pot sa mi-o contest sub nicio forma. cand o sa fie pe bani, o sa fie probabil mai bine, o sa fie probabil mai rau. dar vedem. in principiu, cu cat mai multe facturi platesc din scris, cu atat mai mult devine obligatie, eu cu atat mai putin liber si cu asta pun eu punct.