absent am fost, absent sunt inca. de vreo doua luni lipsesc din viata mea, ar fi intr-un fel pervers frumos sa stiu ca lipsesc si din a altora, dar stiu ca nu e asa si ma bucur ca eu cu mine formam un cuplu de nadejde. se spune ca a mai trecut un an, pentru mine au trecut doar niste zile. anul in schimb cred ca va trece si el in curand atunci cand in sondaje va trebui sa declar o alta cifra si ma voi simti automat mai batran, poate mai stingher, si cu regrete ceva mai mari ca acum. regrete ca sunt aici, asa, si nu acolo, si altfel. ca a trecut aproape un sfert de secol de cand am sporit cu prezenta mea populatia planetei si nu sunt nici acum decat o cifra pribeaga intr-o mare de cifre.
mi-am dat seama ca e mai mult decat haotic sa stai singur in casa si fara nicio ocupatie. timpul trece altfel, sau nu mai trece deloc. nu mai ai unitate de masura, nu mai ai repere in functie de care sa il simti, altele decat semnalele trimise de propriul corp. dar singuratatea e un teren fertil pentru ganduri si pentru imaginatie, asa ca am reusit sa ma dedic in intregime activitatii mele preferate in ultimele zile.
inca astept acel ceva care va veni sa imi bata la usa si imi va schimba viata, iar pana atunci imi adun fortele si incerc sa fac cat mai multe valuri cu putinta cu cat mai putin efort. pana atunci, nu voi fi de gasit, si voi continua sa stau in pivnita mea la maturat.