nu stiu de ce si nici cand m-am convins ca in fiecare dintre oameni e o bucata de mar stricat. ar fi bine sa ma refer mai des la stomac. daca as avea ticul sa musc din lume, iar asta ar fi mai mult decat o metafora, m-as speria de moarte.
ma surprind uitandu-ma la cate-un cineva, ma gandesc ca ce imi place vine in contrast cu ceva ascuns. si sunt mult mai mult curios decat pot fi multumit de ceea ce-i la suprafata: ma uit mai atent la ce e rau, la ce e trecut sub pres si ma astept ca asta sa explice mai mult din omul care sta intins pe canapea.
eu imi cam port mizeriile la vedere, ceea ce ma face si vulnerabil dar mai usor de inteles. cand fac eu asta, e un avantaj. dar unele parti nasoale nu cred ca le stiu nici eu, fiind la adapost dupa garla de mizerii la vedere. pana sa imi deschid debaraua in fata unui strain, pe o canapea sau nu, trebuie sa strangem o gramada de jucarii de pe jos, unele fascinanante, altele doar ale mele.
Hi!
2009, da, poate fi inceputul, poate fi continuarea lui, poate fi… Cert e ca va fi!
p.s. Legat de cele de sus, si nu numai, se vede ca esti un discipol al maestrului Cristian Parvulescu. Sper sa-l intreci in aprofundarea si fundamentarea temelor; in rest ele sunt de actualitate, dar pana aici.
@t.s.o. fan asa putine cursuri am avut cu el incat nu pot sa zic mai mult decat ca mi-a placut de pirvulescu. oricum, sper sa fie de bine, asa ca imi asum ceva… de dragul unui compliment. ca nu prea am inteles ‘pana aici’-ul.
eu zic ca poti mai mult decar pirvulescu. macar ca bun-simt
eu n-am nimic cu el, nush ce-i cu ‘mai mult’ ala. dar incerc…