botesteanu. nu? » alex

la multi ani bis

alex — Fri, 01 Jan 2010 22:00:16 +0000

am prins un moment gprs bun si linistit. si cum (re)scrisul pe blog face parte dintr-o serie mai lunga de rezolutii nescrise si nedefinitivate, am zis ca mai bine incep aici. (la mine oricum nu stiu parola si era prea complicat sa o obtin).
bun..am degetele prea amortite de la atata pauza pentru a avea orice pretentie de coerenta sau de fluiditate, dar cu toate acestea, pot spune destul de clar cateva lucruri. in primul rand, 2009 a fost un an bun. cu niste momente rele, dar un an bun. poate chiar unul dintre cei mai buni. si mai mult ca sigur anul cel mai necesar de pana acum. trebuia sa am de mult un 2009, dar ma bucur ca a venit in 2009 si nu in 2010. care se anunta un an poate si mai bun. un an pe atat de sigur pe cat 2009 parea a fi acum un an nesigur. directiile sunt trasate, dar raman atat de multe lucruri marunte pe drum incat ma intreb daca voi reusi sa ma tin de ele si sa le duc la bun sfarsit.
2010 va fi anul lucrurilor marunte. all the small things..

intrebare (retorica)

alex — Thu, 24 Sep 2009 13:06:08 +0000

incerc sa ma reapuc de scrisul pe blog(uri), de care m-am lasat de ceva vreme. nu e cel mai bun mod de a incepe, dar ma voi intreba aici ce cauta un fost primar al brasovului impreuna cu fiica sau sotia lui la doctoratul in sociologie de la o “prestigioasa” facultate de stiinte politice. cu inca un om al pnl-ului, unul al lui voiculescu si inca niste indivizi de acest gen. problema, de fapt, nu e de ce dau admiterea acolo, ci mai degraba de ce nu dau la stiinte politice, macar o parte dintre ei. dar nici asta nu e, pana la urma, problema. pentru ca problema se transforma intr-o intrebare legitima. oare vor intra? si daca da, unde? la bursa? la buget? la taxa? nu ma intelegeti gresit, nu le contest nimic. e chiar locul cel mai potrivit pentru un doctorat. bine, nu chiar, doctoratul in stiinte politice era cel mai potrivit. dar totusi..simt ca se pot intampla chestii.

eu sunt oricum plecat

alex — Fri, 28 Aug 2009 23:30:01 +0000

eu sunt cel care a vrut mereu sa ramana. chiar si dupa ce am plecat undeva am vrut sa raman. acolo. fie ca a fost vorba de paris, berlin, iasi, cluj sau brasov. in afara de bucuresti, as ramane oriunde. dar nu cred ca as pleca. sau nu credeam ca as pleca. pentru ca am fost deja plecat si am schimbat orase, case, scoli, prieteni, clase, camere. si stiu cum e. si nu stiu de ce nu ma incanta. poate pentru ca nu privesc “afara” ca pe un miraj. pentru ca ma gandesc ca in japonia lumea e rece si se munceste (prea) mult, ca in franta lumea inca mai e prea de stanga pentru gustul meu, ca in state legea e mult prea absurda si nu stiu daca as putea acomoda un sentiment de libertate cu o constrangere institutionala extrema. pentru ca in alte locuri e razboi, si pentru ca aici macar cunosc lume si incerc sa ma bag pe nisa mea unde sa nu ma deranjeze fie nimeni, fie nimeni cu care sa nu ma pot descurca.

am renuntat deja la trei plecari pana acum. una in liceu, pe care o regret, si care probabil ar fi facut ca acum sa fiu pe undeva prin Franta, invatand si poate fumand iarba la petreceri obscure. asta pentru ca imi era putin teama de o noua schimbare, simteam niste speranta pentru o noua iubire, si eram ca de obicei dezorientat. o a doua a fost cu erasmus la facultate. pentru ca nu mi se pareau conditiile demne de luat in considerare, pentru ca nu voiam sa renunt la un an dintr-o a doua facultate, si sa o termin mai tarziu din cauza asta. pentru ca era mai comod asa. a treia, in sfarsit, la master. pentru ca, din nou, era comod, si din nou, am fost putin scarbit de conditii si de locuri.

acum as pleca afara doar pentru a ma antrena o perioada, a vizita si a citi. pentru ca sunt multe lucruri frumoase pe care vreau sa le vad, si multe lucruri pe care nu le gasesc aici de care vreau sa am parte. altfel, nu stiu daca are rost, desi zi de zi sunt din ce in ce mai scarbit de niste atitudini de la noi, moduri de lucru, si multe, mult prea multe alte maruntisuri care se aduna si fac perii albi sa iasa unul dupa altul. si din pacate nu e o metafora.dar ceva imi spune ca nici in alta parte viata nu e roz.

eu sunt oricum plecat pe alta planeta, cat inca mai pot sa ignor ceea ce ma inconjoara, dar simt ca nu va mai dura mult. si daca ar fi sa plec, as alege un loc ideal, care probabil nu exista. fie un oras mare si totusi linistit, cu multe parcuri si oameni draguti. fie ceva la malul marii, unde sa nu fie totusi uragane, in care eu sa locuiesc intr-o casa pe plaja. pardon. in care noi sa locuim intr-o casa pe plaja. dar in niciun caz nu as alege Bucuresti. pentru ca nu are nimic din ce mi-as putea dori.

Un fel de scuze

alex — Tue, 25 Aug 2009 17:56:16 +0000

Am cam lasat blogurile pe dinafara de ceva vreme. Din cauza unui indragostit, plecat, plimbat, mai nou mutat. Saptamana asta sper sa o rezolv cu internetul si sa fie mai bine. Am deschis blogul putin temator, de teama sa nu se fi schimbat prea mult. Si am observat ca da. A mai aparut un more or less la mine. Chiar ma intrebam daca va lasa andrei lucrurile astfel. Si a mai aparut un autor. Ceea ce inseamna ca ne inmultim, si e bine. Pentru ca cel mai mult imi era de fapt teama de disparitia lui botesteanu.nu. Cum imi e si de disparitia altor bloguri, si andrei (de sambata) stie de ce. Imi e teama pana si de disparitia Kontrol si Corpuri, chiar daca asta tine aparent numai de mine. E pana la urma doar un exercitiu de vointa. Si vointa poate lipsi in unele momente. Si, bineinteles, de disparitia lui Joacadeamine, pe care am impresia ca il stresez. Desi sper sa fie doar o impresie.

PS. welcome, dororai.

cum fugi de un vis fara a te trezi din el?

alex — Thu, 30 Jul 2009 12:39:56 +0000

si fara a distruge visul respectiv? se poate face ceva in privinta asta? gandurile mele curg acum ca o melodie Stereophonics, cu acelasi ritm lent, cu un sunet intrebator si o voce oarecum mahmura si plina de un fel de regrete, lipsite totusi de conotatia lor negativa. am scos dintr-un sertar, recent, vechiul telefon. am regasit in el niste amintiri. mai bine zis o poveste al carui tag a fost trecut de ceva vreme la privat si care va iesi la iveala din nou dupas un timp, un numar de telefon cu o poza atasata (am uitat sa ma uit si la tonul de apel), un sms din 9.01.2007 cu care am aflat si numarul respectiv la care tanjeam deja temator de 3 zile, si visam speram din septembrie 2006. si multe altele. cele mai (g)rele au fost insa pozele. nu stiam ca le-am pastrat. una cu un trandafir care a sfarsit indoit pe fundul unei genti, cu un inceput de lacrimi in coltul ochiului, si cu niste casti din care se auzea pe repeat swallowed by the sea. ce memorie am.. mai rau decat atat, am gasit o poza din lift pe care o facusem ca un reminder: sa nu mai ajungi niciodata asa. amintiri ale unei perioade sumbre care nu se va mai repeta. totul se leaga. si acum e exact cum as fi vrut eu sa fie atunci, si totusi nu mai e la fel. ceva s-a schimat si nu stiu daca e bine asa. si nu stiu cum sa fac sa ma distantez fara a schimba nimic, pentru a putea reflecta in voie la ceea ce se intampla. pentru ca totul se misca mult prea repede pentru a-mi permite o asemenea libertate.