botesteanu. nu? » joacadeamine

long time not seen

joacadeamine — Mon, 20 Jul 2009 18:06:06 +0000

am fost la tel aviv, la budapesta, la porto si in vama veche. intr-un mod ciudat toate s-au terminat intr-o zi de luni in care imi dadeam seama ca nu am scris nimic aici. nu gasesc un motiv plauzibil pentru care n-am facut-o (aia cu timpul ar fi cea care tine cel mai putin), dar stiu sigur ca a avut de-a face cu mine si felul meu de a fi. cand stiu ca ceea ce urmeaza sa spun nu e acceptabil, prefer sa tac. nu pot sa spun lucruri paralele, tacerea e cel mai bun raspuns. si fara a mai lungi inutil lucrurile, promit sa scriu in momentul in care am ce scrie si nu intra in categoria ‘asta trebuie sa scriu pe joacadeamine.ro’. in curand se face un an de cand am inceput sa scriu aici. sper sa se faca si zece. si chiar si fara vreo insomnie, sau rememorare de insomnie, sa fiu tot aici. si sa nu fi orbit intre timp.

*post care are sens numai pentru mine*

draga botesteanu.nu

joacadeamine — Mon, 08 Jun 2009 20:25:57 +0000

*as fi scris mai devreme, dar mi-am uitat parola*
stiu ca n-am scris nimic saptamana trecuta si stiu ca sunt netrebnic ca nici saptamana asta cat p-aci nu scriam, dar iata ca incerc sa ma revansez, scriind postul asta dedicat unui tag pe care tu mi l-ai daruit pe joacadeamine.ro.

nu stiu ce m-as fi facut fara tagul fugademine. de fapt, nici nu mai sunt sigur ca tu mi l-ai daruit. dar imi place sa cred ca da. altfel n-as fi putut sa scriu acolo, azi, asta.

io sunt mandru de botesteanu.nu

joacadeamine — Mon, 25 May 2009 04:30:57 +0000

sambata am fost la parada gay. a fost foarte fain, cu toate ca nu ma asteptam sa fie chiar asa fain. am revazut multa lume si asta m-a bucurat foarte tare, dar poate si mai tare m-am bucurat de faptul ca am fost acolo cu botesteanu.nu. nu imi arog drepturi ca l-as fi convins eu sa participe sau ca a venit acolo pentru singurul lui prieten divers sexual (adica io. ca daca mai avea si alti prieteni gay pana acum mi i-ar fi prezentat), dar ma bucur tare ca a fost acolo, ca s-a jucat cu baloane, bannere si ca s-a simtit bine. contrar opiniei majoritare, participarea lui la mars nu l-a homosexualizat catusi de putin (verificat. tot mi-a mai aratat cate o tipa care ii placea, deci il redau lumii la fel de heterosexual cum era si inainte). avem si dovada participarii lui la mars (via amdoar18ani.ro) – vedeti ce dragut e si ce bine ii sta sub curcubeu?

abnormally attracted to sin

joacadeamine — Mon, 18 May 2009 06:39:16 +0000

in loc de povestiri despre sofia si concertul dm (anulat) revin cu ce m-am jucat weekendul asta, si anume noul album de la tori amos, ‘abnormally attracted to sin’. tare mult imi place cum s-a jucat tori de-a ea in albumul asta, este exact ce aveam nevoie de la ea, si acum ma bucur ca e primul album tori amos din ultimele trei pe care pot sa il ascult cap coada fara niciun skip. chestie care nu mi s-a mai intamplat practic de la ‘from the choirgirl hotel’, albumul meu fetis de la tori. cu cateva piese demne de facut single (cu toate ca ma indoiesc ca alegerile ei o sa corespunda cu ale mele, are ea o maniera de a ma surprinde cu exact melodiile care nu sunt in top 5-ul meu si sa le faca si un videoclip care sa ma faca sa le iubesc intr-un final), albumul e ce ma temeam eu ca nu o sa fie si ma asteptam oarecum crispat la americanisme folclorice gen american doll posse. dar n-a fost cazul, s-a intors la perioada mea preferata tori si avem un ‘give’ spectaculos, pur si simplu orgasmic, un ‘welcome to england’ care imi aduce mie aminte de ‘playboy mommy’ si ‘northern lad’ si un ‘strong black vine’ care mi-o readuce pe tori cea puternica de care mi-era dor. ‘flavor’ e o piesa peste medie si cu versuri foarte bine ticluite, iar ‘not dying today’ ma face sa ma gandesc la o matroana de bordel cu aptitudini literare (sa nu credeti ca in bestiarul meu mental asta e de rau). ‘maybe california’ si ‘fire on your plain’ sunt chiar ok ca exercitii de compozitie si la fel si ’500 miles’, melodie pe care as plasa-o fara sa ma gandesc de doua ori in ‘under the pink’ sau ‘boys for pele’. Ah si il avem din nou pe Neil (se putea un album in care sa nu-i adreseze o intrebare retorica?). ‘mary jane’ si ‘fast horse’ sunt clar din aceeasi perioada 90′s a lui tori. si daca e un lucru de care imi pare bine, este ca ‘lady in blue’ si ‘oscar theme’ nu sunt de umplutura. daca am ascultat albumul deja de 20 ori weekendul asta este clar si pentru ‘curtain call’ care devine clar melodia mea preferata de pe albumul asta, dar si pentru melodia care da titlul albumului ‘abnormally attracted to sin’.

tori amos ocoleste bucurestiul in turneul aats, dar in septembrie o vad la viena.

oh the joy.

colina primaverii

joacadeamine — Mon, 11 May 2009 12:37:05 +0000

tel (s.m.) colina, aviv (s.m.) primavara.

Sunteti prima data in Tel Aviv?

Nu.

Tel Avivul dupa sapte ani. Dupa straturile noi de cladiri am descoperit strazile stiute si m-am plimbat la 3 noaptea pe Dizengoff razand de ultimele creatii vestimentare israeliene, putin alcoolizat dupa o zi de nastere petrecuta in Mate cu Tuborg neagra si putin rachiu on the house.

Am avut impresia ca nu s-a schimbat nimic si s-a schimbat tot. Sau eu, desigur, sunt altul. Nu m-ar mira. M-am vazut intr-o vitrina si mi-a placut ce am vazut. Am crescut frumos de cand am fost ultima data pe aici. Venisem la Tel Aviv ca sa cresc. Poate n-am facut-o atunci, am facut-o sigur dupa, cert e ca acum ma prezentam din nou Tel Avivului.

In ce directie vreti sa luati autobuzul numarul 5?

Spre plaja. Vreau sa ajung la plaja.

Pe plaja putina lume pentru o duminica dimineata, dar muzica din megafon anunta totusi trecatorii ca e deja sezon. Sezon de plaja care probabil n-a incetat niciodata de acum 7 ani cand am facut ultima oara plaja in Tel Aviv. Imi place cand soarele arde si in toate melodiile cuvintele sunt undeva pe la strofa a cincea

ve-az yordim le-khof ha-yam*

* si atunci coboram pe plaja.

Melodiile de la radio nu au devenit instrumentale si n-au depasit ora fixa de stiri. Deci n-a fost niciun atentat cat am stat acolo, ar fi fost si pacat. De obicei muzica devine calma si nu se dau stirile. Si atunci din letargia celor 37°C urbane toata lumea pune mana pe telefon si suna si nu intreaba decat ‘ha-kol be-seder?’

In rest, urmele razboiului zilnic sunt peste tot. La intrarea in mall unde inca mai e litera de lege controlul corporal. O tanara povestea ca mama ei a crezut ca atunci cand ea asculta ‘in chains’ in camera ei a crezut ca a inceput alarma si ca trebuie sa mearga in adapost. Fetele care isi fac serviciul militar si se intorc acasa si le citesti teama in ochi.

La fel de putini batrani pe strada si bucuria sa vad in jur scris in ebraica. Si vorbindu-se limba asta dulce. Si toata lumea vorbind despre primavara.

later edit: Cine merge sambata la concertul DM sa se astepte la o experienta deosebita. Doua ore cu pielea de gaina si un setlist de milioane. Un Gahan intr-o forma vocala foarte buna, un Fletch atent si un Martin liric spre induiosator.