recunosc ca nu sunt. pana una alta, nici prea barbat perfect sau imperfect poate ca nu. sunt si eu un baiat amarat care, la un moment dat, poate va creste mare. si cu toate astea. si cu toate astea ma prefac a ma simti lezat atunci cand cate o fata, sau femeie, daca vorbeste despre barbati, pare ca ar avea doar lucruri rele de comunicat. recunosc din nou. doar pare. pentru ca totul e in gluma. dar atunci de ce mama naibii ma prefac eu ca ma enervez. sa fie doar alint? totusi parca am crescut un pic mai mult de-atat. sau poate… da. sau poate pentru ca imi dau eu seama ca nicicand n-o sa ajung sa fiu perfect.
da. stiu. nimeni nu e perfect. deci e perfect inutil sa iti doresti asta. si totusi, daca nimic nu e perfect, inutilul asta cum de e perfect? grea dilema. altii zic ca nu strica sa vrei idealul. macar asa ai ceva sanse sa ajungi pe undeva pe langa el. s-ar putea sa fac parte din acestia altii. no, bun. cum sta treaba cu barbatul asta ideal. pe scurt.
barbatul ideal pare a se pricepe la toate. dar la absolut toate. la dragoste, la constructii si bricolaj, la scris poezii si la cantat. el citeste gandurile femeii de langa el si ii implineste toate dorintele pana ca femeia sa fi putut spune ca isi doreste ceva. mereu o soarbe din priviri si o poarta pe palme. nicicand n-o enerveaza, ba chiar ii alunga orice urma de posibila tristete. ca prin farmec, normal. face tot felul de gesturi romantice, dar niciodata nu le transforma in dulcegarii ieftine si gretoase. cand trebuie, stie sa fie dur, curajos. se bate cu toti si cu toate pentru femeia lui. partea frumoasa e ca, de fiecare data, castiga lupta si cate o cicatrice ce-l masculinizeaza si mai mult. fie ea, cicatricea, fizica sau sufleteasca. sa mai spun ca nu se uita dupa altele? ca nu inseala? ca el gateste demential, face casa luna iar hainele mai curate si mai pufoase decat in orice reclama la detergenti? ce rost ar mai avea sa spun. e de la sine inteles.
evident. eu nu sunt nimic din toate de mai sus. poate ca nu sunt chiar pe dos. poate ca mai am sanse sa devin. cert e ca, momentan, nu sunt. si poate ca ma enerveaza ca nu sunt si ca barbatul asta ideal nu are defecte. si uite cum brusc m-am luminat. barbatul asta ideal are un mare defect. cel mai mare. cu el, femeia este inutila. serios. la ce iti mai trebuie femei daca ai barbati ideali? poate pentru a face copii. desi nu ma indoiesc ca barbatul ideal ar rezolva si problema perpetuarii speciei fara femei. pana atunci insa transforma orice femeie in plastic. papusi de plastic cazute in admiratia extatica a barbatului ideal care face totul pentru ele.
si ma gandesc atunci ca poate exista o femeie, o fata, care nu vrea sa devina papusa. ca poate nu-i place. si ei nu-i trebuie barbatul ideal.
Mi-e dor de blogul tau..
cateodata, si mie mi-e dor. multumesc de comentariu
..ai putea sa fci ceva cu bagheta magik sa apara din nou? mi-ar placea sa-l recitesc:)
uite, scriu aici. problema cu bagheta magica e ca s-a stricat cand ar fi trebuit mai mult sa functioneze
Te-ai gandit vreodata ca majoritatea barbatilor isi doresc aceste femei papusi? Femei care nu sunt in stare sa mearga la piata singurele, care nu sunt in stare sa alimenteze sau sa spele masina, care odata ce il intalnesc devin 100% dependente? Femei care au impresia ca sunt lucruri pe care trebuie sa le faca el si lucruri pe care trebuie sa le faca ea!
E un fel de cerc vicios, ei ii convine situatia pentru ca nu-si mai strica unghiutele schimband un bec sau batand 2 cuie iar el, se simte si mai barbat atunci cand ea, tipand ii cere ajutorul.
De ce oare avem noi nevoie sa ne simtim indispensabili? De ce trebuie sa facem un teatru din viata de cuplu si nu ne traim pur si simplu clipele impreuna incercand sa gasim fericirea, asa cum e ea, in lucruri marunte?
Barbati perfecti nu exista, la fel cum nu exista nici femei perfecte! De ce mai cautam? De ce ne mai straduim sa devenim? Fiecare e special, in felul lui.
Hai sa nu mai cautam defectele, atata timp cat nu exista rea vointa. Sa apreciem doar calitatile! Imposibil sa nu gasim cateva!
Felicitari pt blog-uri!
Alina, eu ma gandesc ca poate majoritatea barbatilor or fi si ei “oameni normali”. Cam ca mine, asa. Si de-aia poate ca nu isi doresc manachine teleghidate. Si ma mai gandesc ca nici majoritatea femeilor nu vor asta. Traiesc eu intr-o lume a mea, ce sa-i faci.
Bun sfatul tau. Hai sa cautam calitati.
hai sa vedem!
Ce-si doresc barbatii?
femeia ideala de mai sus. sa zicem.
si, crezi ca daca la un moment dat un barbat si-ai gasi persoana care se apropie cel mai mult de perfectiunea pe care si-o doreste, ar dura mult? uneori, perfectiunea e enervanta! slabiciunile sunt mult mai interesante la o persoana. perfectiunea plictiseste!
si daca si el ar fi barbatul ideal, asa cum ai spus, ar putea convietui? unul dintre ei, cu siguranta se va simti macar putin inferior!
cu trecerea timpului, devenim mult mai exigenti, scormonim mai mult, despicam firul in mai mult de 4, devine din ce in ce mai greu sa gasim idealul! de ce? pentru ca intotdeuna iti doresti mai mult. asa suntem construiti. intotdeauna idealul va fi de neatins, de negasit!
asa ca, stop searching! cand va fi timpul, va veni si cel/cea potrivit/a.
imi plac comentariile tale, alina.
Nu sunt decat pareri. Nu obisnuiesc sa scriu si nici sa citesc bloguri, dar imi plac posturile voastre.
multumesc!
Nu ca vreau sa ma bag intre amabilitati, dar @alina, trece te rog si mailul in comentarii, altfel vor trebui aprobate intr-una. Administrative
Am inteles! Sa traiti!