vineri seara sau sambata dimineata, depinde de unghi, lumea de pe strada e alta. cand o tipa e draguta, are sapca, doua codite impletite, bocanci si un geamantan din care nu e exclus sa cada un chinez, in mod treptat. n-am nici cea mai vaga idee unde se duc oamenii in toata firea, pentru ca ma indoiesc ca vin din club cu autobuzul.
facem toti liniste si onoram minutele care mai trec dupa ora 6, ca la parastas.
ne uitam pe grupuri la ziarul unuia care isi obtine statutul de nucleu, prin simplul faptul ca citeste. noi cautam fata de la pagina cinci, oamenii cu ziarul cred ca orbecaie dupa vreo stire.
e plin de ciudati atat de dimineata, uitasem ca-i cunosc. mi-am amintit ca mergeam la antrenament atat de devreme. luam 311 pe la 6 jumate ca sa ajung in balta alba la 7. ne cunosteam unii pe altii, nu ne-am salutat niciodata.
Pingback: charleston