mi-au ramas unele lucruri la new york, asa cum niste new york a ramas la mine. daca e greu de inteles, n-am cu ce trimitere sa ajut, si nici nu regret; raman acelasi egoist care nu a scris nimic de acolo, care a tinut totul in ochii lui si care o sa faca la fel nou si data viitoare. cand o sa ramana acolo, abia, poate o sa scrie despre cum e ziua obisnuita. o sa fie o zi de acum 8 ore, adica eu acum abia voi fi terminat de alergat prin central park, iar aici o sa fie cam ora 6. o sa fie o zi cu lume de obicei frumoasa pe strazi. ciocolata calda de cand va mai ninge sigur va avea alt gust, pe care sa zicem ca o sa-l descriu.
dar in vara n-as fi facut-o. n-am vrut sa despic new york in patru. si nici sa am dovada ca am fost vreodata mirat. am lasat totul sa fie proaspat observat si atat, in asa fel incat, pentru prima oara nu m-am simtit aiurea sa zic hotelului ‘acasa’. cand m-am trezit primul nici nu m-am intrebat ce-i de facut. tin minte ca am coborat imbracat de alergat si oricum ar fi fost asta era ok. si ca atunci cand am iesit mi-a zis un tip sa ‘have a good one’, eu am zis ‘i will’ si m-am tinut de cuvant pana in harlem. si inca un pic. m-au durut picioarele de n-am putut sa ma intorc alea 4 mile inapoi, dar intarziasem si am fortat. nu m-am oprit decat ca sa car un bagaj prea mare pentru un batran. iesea de la metrou, iar eu nu eram turist… eram de-acolo, cum era sa nu ajut? am zambit.
odata am dat indicatii si au fost bune.
eh, si ce-am pastrat eu din new york mai revine din cand in cand. mai nimeresc peste melodia pe care traversam west 59th ca sa alerg in central park. new york gratis, plin, frumos, zilnic cu exceptii.
sa ma anunti cand revii de la NY
ps: acuma pricep de ce mi se parea ca esti inca plecat!