brutus

cica sa nu am nervi, ca nu rezolv nimic daca fac spume. si in plus… nu ajuta nimanui o rezolvare gasita la nervi sau impusa. nu stiu cum sa scriu despre asta, ca prea greu mi-e sa fiu empatic. dar sa nu ne grabim, se ia un tata, care face un copil. si inca unul. intre ei divorteaza si incepe sa trimita niste bani cu titlu de pensie alimentara, notiune pe care pana la nu stiu ce varsta o credeam scrisa intr-un cuvant. exista pensia alimentara si pensia lu’ bunica. scurt.

si am primit-o o buna bucata de vreme, pana cand am incput sa ma incurc in calcule, intrand si o alocatie pe fir, cu un carnet de cecuri de care si acum as fi mandru. dar la un moment dat, alocatia parca a devenit mai mare si ceva era un pic putred. s-a dus mama la tribunal, a obtinut o suma considerabil mai mare, mai obligatorie si mai lunara decat contributia de pana atunci. si a crescut de la sine pana cand a devenit o povara, poate umilitor. si asta inteleg, pentru ca relatiile de familie mediate de un judecator sunt mai degraba orice altceva. numai de familie nu cred ca se discuta atunci cand iesim in oras si eu am bani din pensia alimentara, un fel de bani de buzunar, desi cheltuieli existau in casa si din cauza mea.

nici acum nu cred ca se poate pune problema de familie. nici acum, nici niciodata, fara sa devin eu vreun calugar sau perfect crestin, sa intorc si celalalt obraz dupa ce fiecare a fost inrosit in felul lui la un moment dat. fundul de la bataie, fata in diferite ocazii.

daca eu, nascut in 85 am primit deja pensie pana la 25 de ani e o problema grava. pentru ca inca am 25 de ani si n-am mai primit banii aia pe are i-am lasat la mica intelegere de niste ani de zile. cadou! dupa ce-am facut 18 ani… n-a mai dat mama pe nimeni in judecata pentru ca puteam sa o fac si eu. si n-am facut-o. dar cum n-am 26 de ani inca, cum inca sunt in scoala (deci exista o obligatie legala), cum 2 milioane sunt probabil oricum mai putin decat 1/6 din salariu si mai ales cum asta era menita sa fie o lectie… ma gandesc ca pot sa fac si eu din astea. fara sa am doctorat, probabil ca pot sa predau si eu niste moralitate, sa semnez si eu o chemare in instanta. daca la asta se reduce ideea de familie… o sa fac mizeria sa fim una.

adineauri am aflat ca nu mi s-a parut ca n-am bani pe card la burger king. chiar n-aveam, pentru ca nu mi se cuvin. trebuie sa muncesc niste chestii ca sa mi se aplice legea, ca de respect, datorie, afectiune, nu se discuta. suntem botesteanu. nu? pacat de brand. si in plus… palma morala pentru ce? pentru ca n-am comunicat cu un tata care nu stie in ce an sunt nascut? sau care ma invata lectii incetand sa se achite de ultima obligatie de care se mai putea achita? pai de ce?