bucuresti ca tema

bucurestiul mi-e (ca) un vechi coleg de facultate, cu care parca ma stiu de undeva. parca n-am idee clar cum il cheama, nu pot decat sa banuiesc corect, iar el pe mine ma cunoaste pana la refuz: nu de tot, nici eu pe el, atata doar cat sa ne fi fost de ajuns la un moment dat, cu niste ani in urma. eu si bucurestiul avem idee cum sa ne abordam, dar ne evitam pe cat posibil: eu unul, cand aleg cate-o o cale nu ma abat decat fortat. nu ne-am placut nici inainte foarte tare, dar ne-am acomodat. dupa ce am avut voie sa iesim in oras, nu doar sa avem cate o treaba, am inceput sa avem si povesti comune, istorii de pe vremuri, momente memorabile si raspunsuri la intrebari. prima la dreapta, o strada paralela cu asta e maria rosetti, de exemplu.

cu ezitarea de rigoare, din cand in cand ne conversam, eu pe blog si el de peste umar. metaforic si fortat, pentru ca alta relatie nu mi se potriveste mie si o refuz. deci nu pot sa traiesc in bucuresti, el in mine nici atat, nu pot nicio alta chestie decat sa existam in paralel. sunt destul de nemultit de bucuresti, nu-mi plac chestii, dar asta s-a zis atat de des inaintea mea incat a devenit un cliseu.

inteleg ca relatia asta de colegi de facultate o au multi cu bucurestiul. putini m-au prins si pe mine, n-am apucat aceleasi lucruri. aia care-au venit prea tarziu ma enerveaza ca-si permit sa se indragosteasca de oras, aia care au venit mai devreme… au povestea lor, atat de intima incat nu ma intereseaza sa o vizitez. m-as simti stingher in recomandarile altora, povestile lor mi se arata total straine. am 5 locuri de care as vrea sa stie cu lumea:

• o banca din gradina icoanei pentru ca acolo m-am asezat eu sa scriu asta. nu stiu daca e wireless aici la vorbitor, pot sa aflu curand. daca nu, am suficiente puncte de acces in zona
• casa poporului pentru ca inainte a fost altceva acolo. nu-mi place c-a iesit asa ceva din atat de multe picaturi de efort si ma deranjeaza foarte tare perfectiunea cu care s-a sters istoria. acolo intorceau tramvaie. acolo se plimba lumea inainte de masini si mall. un cartier intreg e accesibil numai catorva initiati si pasionatilor. de peste umar, am aflat si eu de el
• o strada pe care m-am ratacit pentru ca habar nu am cum sa mai ajung acolo. intrarea margareta poate sa-i tina totusi locul, pentru ca poate sa faca din timp o conventie amarata, iar atunci cand trec pe-acolo imi dau seama cat e ceasul numai pentru ca ma uit la ceas sau pentru ca e seara.

nu sunt sigur cand ne-am cunoscut atat. cert e ca-mi lipsesc:

• curtea spitalului de nebuni
• un loc pe care sa-l caut mereu