incet, incet vad ca acumulam experiente comune. aceleasi experiente ca vecinii de blog, aceleasi experiente ca si colegii de banca. aceleasi cu cele din filme, la care cred in continuare ca ne dorim acces doar pentru a avea o experienta in plus. machiata si cu efecte speciale sau nu.
nu mi-a placut sa ma intalnesc cu roxana. nu-mi place nici sa-i zic fosta, drept pentru care am rescris prima propozitie de 4 ori. deci am dat peste ea. a fost intr-un fel, asa cum ma asteptam dar mult mai putin. ceea ce nu ne place si ma face sa ma intreb de cate ori iubim si alte lucruri pe care le-am vazut in filme.
buna ziuaaa, zic. primesc un titlu. dam mana, imi scapa un pff. imi cer scuze si ma intristez o zi dupa aia ca am ramas cu atata lucru dupa niste ani de zile. cu asta si cu un gol in stomac, magulitor. dar izolat.
inteleg ca nu-mi place sa ma intalnesc cu ea, nu pentru ca e ea ci pentru ca am fost noi ce am fost. sper sa fi scris la about, pentru ca ezit/evit sa ma ma uit inapoi peste anii aia multi. cu caty.. sper in fiecare zi. sper sa nu ajungem niciodata “ce am fost” si ma bucur ca ma bucur pentru o firimitura sau anticipand.
daca asta era film, bob dylan ar fi cantat like a rolling stone. ceea ce face.