e miezul noptii intr-o lume perfecta. si fiind ora fixa, cineva te iubeste dintr-un colt.
e reciproc si v-ati indragostit in acelasi timp. pentru ca lumea e perfecta, afara este soare dar in casa este intuneric, doar ca sa se poata face orice ai tu chef: parc, somn…
e si un pic racoare, atat cat ii trebuie unei paturi sa fie utila dar nu necesara (poate vrei sa te invelesti cu brate, poate ai chef sa invelesti cu un picior).
e in alta tara, in alt oras, poate e in central park. perfect poate sa fie si la bulgari si in bucuresti, dar trebuie sa miroasa a tei.
lumea fiind perfecta, nu ai niciun trecut – ai doar trasaturi pe care nu le-am mai intalnit. le descopar si le tin pentru mine. nici viitor n-ai, astfel ca fiecare dintre cei patru umeri goi sunt liberi si neapasati.
exista schite pe care mi le-am mai citit, desi nu le-am scris niciodata.