cate vise

daca se intampla multe, nu locul fiecarei chestii e pe blog. d-asta si scriu mai rar. din pacate, zeci de lucruri despre mine o sa cada pe langa borcanul cu experienta pe care-l abreviem c.v.

si mi se pare ca-i pacat. in locul multor realizari, ar fi mai la locul ei o idee. cliseu? poate. atunci sa inlocuiesc ideea cu ambitia de a face cate-un lucru greu de observat. asta mi se intampla si nu lasa decat zambete in urma. cu prima ocazie… o sa corectez ce-am scris, dar probabil ca o sa revin la ‘ideea’ initiala. nu-mi place asta la mine, dar nu am rubrica sa o recunosc in cv. unora poate le-ar fi de ajutor.

ceea ce ma face cine sunt… tine de acele pe care am stat 2 saptamani pana sa donez sange. nu stiu ce mi-a venit, dar am facut-o, dupa ce m-am framantat obsesiv (iar acum pot sa dau detalii despre procedura; pe mine asta m-a convins, poteca galbena).

sunt cine sunt si scriu de obicei mai mult, mai des, mai clar, mai coerent, mai criptic, totusi. nici asta nu am trecut-o in cv. luna asta, opt oameni au intrat pe blogul asta cautand pe google “scris frumos”. iar eu notez ganduri personale cat sa nu pun un buton de more. am un obicei care elimna blocajul si imi elibereaza literele cu o cadenta foarte buna, dar nu-l recunosc. reusesc sa le desir mai eficient daca e muzica obosita in fundal. atunci cand scriu, insa, nu o mai aud; o iert chiar daca nu are ritmul pe care l-as alege, stapan pe playlist si pe mine.

in cv, n-am gasit nicio rubrica pe care sa o interpretrez, pacalind continutul astfel incat sa-mi fie pe plac.

in cv nu scrie nici ca-s in general dezamagit. asta a aflat despre mine unchiul, intrand din cand in cand pe blog. nu des. i-am explicat atunci ca nu sunt eu mereu asa, dar atunci cand sunt, cel mai adesea scriu. tastatura are mai multa rabdare decat oricare dintre urechile pe care le cunosc (inclusiv ale mele). nici asta n-are loc in nicio rubrica si mi se pare destul de relevant. pe o scala de la 1 la 5, unde la 1 e un desen cu droopy, iar la 5 unul cu bugs… unde v-ati situa?

cum nu locul fiecarei chestii e pe blog, am donat sange, am citit lucruri, am zambit recent. ne-am enervat unul pe altul (dar nu rau) si de cateva zile nu ma vad cu prietena, toate lucruri pe care le-as fi scris in fiecare zi, dar pe care aleg sa le mai mestec un pic. motive sunt, dar nu va plictisesc cu ele. cu nimic nu v-as mai plictisi, dar din cand in cand imi place sa mai scriu ce se aduna. atunci cand sunt sigur, de exemplu, se strang ganduri frumoase. si e pacat de ele ca nu incap in nicio alta forma de prezentare decat asta pentru oameni carora oricum ne-am prezentat.

nu cred ca gresesc. are un miros de intrebare tot ce-am scris eu aici, pentru ca tuturor probabil ca ne pare rau ca nu putem sa scriem inca ceva in cv. si sa taiem altceva. si sa-l trimitem, unor corporatii interesate de un om care stie sa asculte, pentru ca ala vechi e in concediu de maternitate. de ce nu se cauta si ala care face glume? sau ala care gaseste chestii interesante pe net? dar ala care face sedintele suportabile? poate e nevoie cateodata si de tocilar… n-am de unde sa stiu, deocamdata.

later edit: m-am si lasat fotografiat. uitasem