usa lui eugen e ceea ce s-ar putea numi o usa monumentala. toata lumea o remarca si toata lumea se intreaba ce cauta usa asta ca usa de apartament de bloc. doua camere, la etajul 3. rezultatul unei minti un pic din alt veac, din alta lume. de pe vremea cand parintii mintii respective aveau casa mare la sosea. asa ca mintea s-a pus pe recreat lumea de atunci asa cum putea ea mai acum. cum posibilitatile au fost limitate, s-a recreat o alta lume cu o usa si niste ferestre. toate de lemn. toate sculptate. ba usa chiar a mai mancat ceva din peretiii care o incomodau. ar mai fi si o bibioteca si o canapea de piele. vechi, dar frumoase si indemnand la citit. cam asta se ascunde indaratul usii pe care eugen nu stia daca sa o deschida sau nu.

dar nu ce este in spatele usii l-a determinat pe eugen sa deschida usa, pentru ca daca n-ar fi deschis-o povestea s-ar fi sfarsit tragic si brusc, ci ceea ce este de oartea cealalta a usii. in fata ei, cum ar veni. totul sau nimic. asta ar fi putut eugen sa gaseasca dincolo de usa monumentala. si inca mai poate. deocamdata are doar o speranta. ca va gasi totul. atelierul lui de lutier si fata cu vioara. si tot restul ce ar face ca lumea lor, deja sunt doi, sa fie nu perfecta, ci fericita.

ceea ce este insa foarte dificil pentru mine este faptul ca, tot lamentandu-ma, am uitat despre ce ar trebui sa scriu. cu alte cuvinte, nu stiu ce va face eugen in acest episod. ca despre eugen este vorba. sigur aveam ceva in minte cand m-am apucat de scris. sigur eugen a mai facut ceva demn de tinut minte. a fost in tari straine. si-a cumparat noi mijloace de locomotie. si-a gasit marea iubire ori s-a decis ca cel mai bine ar fi sa se calugareasca. cu sau fara marea iubire gasita. totul este posibil. pentru ca eugen este om.  sa vedem insa daca putem afla ceva despre omul eugen cel de astazi.

da. putem. eugen este plictisit de moarte. afara e frumos. frumos tare. aici sunt de acord cu eugen. si in timp ce afara e atat de frumos de primavara, eugen isi roade unghiile de nervi ca trebuie sa astepte sa mai treaca o zi pe langa el. iar cand ziua va fi trecut, eugen se va trezi ca nu e cu nimic mai bun. doar ceva mai ofilit de ciuda ca seara nu se mai poate bucura de o plimbare cu bicicleta in parc. autorul si cititorul observa ca eugen are niste ganduri un pic violet ce bat periculos spre negru.

de ce naiba nu merg eu la reghin?!

intrebarea de mai sus a tasnit din minte lui eugen. de ce nu merge eugen la reghin? habar n-am. de ce ar merge? probabil pentru ca in grecia a fost. inainte de a merge la reghin. in mod normal, ar fi trebuit sa treaca mai intai pe la reghin si targu-mures. acum, eugen este convins de asta. pana acum 5 minute, tot la fel de convins era de faptul ca omul care i-a spus asta e putin mai mult nebun. habar n-avea ce ar putea cauta la reghin, ca doar nici violonist nu este, nici nostalgic dupa rachete de tenis de lemn. el are racheta noua. n-o foloseste, dar stie sigur ca e de marca cunoscuta, nu chinezarie ieftina.

poate la reghin s-ar face lutier. si-a schimba de tot viata si ar alege tot felul de unelete de cioplit lemnul in locul unui calculator enervant, care nici macar nu vrea sa ii tina de urat pentru o plimbare in parc, ci doar il tine tintuit in scaun. s-ar face lutier si ar fi fericit. si, intr-o zi, cam la fel ca ziua de azi, ar intalni o tanara violonista. aici visul lui eugen se intrerupe putin. cum sa fie tanara violonista? bruneta? sigur. ba nu! stai. se paote si blonda. chiar si roscata. la fel cum ochii pot fi ori verzi, ori negrii ori albastrii. chiar si caprui. lui eugen nu-i pasa. nu-i pasa nu pentru ca n-ar vrea ca violonista lui sa fie perfecta, ci pentru ca n-are timp sa isi intrerupa visul cu prostii. important e ca violonista sa stie. sa stie ca el, eugen, este fat-frumosul ei. ar fi totusi bine sa nu-i spuna asa, ci eugen. cum tot bine ar fi ca mea ea sa n-o cheme ilieana cosanzeana. ileana ar fi de-ajuns. lui eugen nu-i plac numele de alint iar posibilitatea ca cineva sa rada de numele violonistei lui il infioara. pare un fior placut acum. sa indrazneasca cineva sa rada de ileana cosanzeana lui. atunci….

atunci eugen s-a trezit cam brusc din visare pentru ca brusc s-a deschis si usa biroului si pas de mai ai un dram de liniste cu toti urlatorii astia, pardon, aia, prin jur. nici eu nu stiu cum ai putea visa in astfel de conditii. eu, in astfel de momente, ma enervez si plec. sau tip. tip eu mai tare decat ei. dar eugen e un tip bine-crescut si frumos educat. el are oroare sa ii faca pe altii sa se simta prost. asa ca tace. se face ca participa la discutii. ba chiar se face ca lucreaza la proiectul ala important si devanseaza astfel termenul de predare si ajuta astfel echipa. e un pic ipocrit aici si asta ii creaza o usoara senzatie de disconfort si o trecatoare grimasa. ii trece pentru ca idiotii merita sa fie si el un pic ipocrit, sa fie un pic pacaliti.  auzi! sa ii intrerupa lui visul de lutier cu ilieana cosanzeana. o sa le vada el fetele cand, siguri ca el a facut si parti din munca lor, or sa intre in criza de timp. poate o sa fie dati afara. ce bine ar fi. n-ar mai avea cine sa ii tranteasca usa si sa ii omoare visele.

oricum, nu mai conteaza. eugen e deja acasa si isi face bagajele.

sa revenim totusi. dupa cum spuneam, eugen este suparat pentru ca a pierdut. cel mai important lucru din viata lui. crede el. ca orice om care a suferit recent o pierdere importanta, eugen este acum mult mai inclinat sa isi evalueze posesiunile, sa vada exact ce are si ce nu are. in aces proces de evaluare, eugen si-a dat seama ca are burta si nu are suficienta conditie fizica. pentru ca descrierea de inceput este suficient de vaga, ni-l putem inchipui pe eugen cu burta si fara conditie fizica. sau cel putin putem fi suficient de convinsi ca el s-ar putea vedea astfel. luat de neasteptate de constiinta acestei noi pierderi (conditia fizica pe care se pare ca odata a avut-o) si de darul cu totul de dorit (burta aparent prea mare si aducatoare de oboseala si noi cheltuieli cu haine mai largi) eugen a decis sa puna piciorul in prag.

pe scurt, in sufletul lui eugen este acum o dimineata de primavara. buna dimineata, eugen!

cand, deodata, cand paresimi da prin lunci, s-a-ntamplat ce s-a-ntamplat. frig, zapada, jale mare. nu mai pleaca iarna. ce ne facem?! astia cu incalzirea lor globala vor sa ne minta. poate, de fapt, se face mai rece iar ei vor sa ne convinga ca ne e cald ca sa nu mai ardem lemne si petrol. mai stii?! e o posibilitate. pe scurt, nemultumire mare ca nu e primavara.

ba da. e primavara. si de-asta e primavara frumoasa. pentru ca e iarna, e vara si chiar toamna si ceva in plus. e trei spre patr in unu. primavara e libertate. libertatea sa te imbraci cum vrei. dar si sa te imbolnavesti cand nu vrei sa te imbraci cum ar trebui sa vrei. mica contradictie? deloc. e libertatea sa muncesti sau sa lenevesti cat e ziua de lunga. si ziua e acum lunga. stiu, vara e si mai lunga. numai ca vara, jumate din zi e cald. prea cald. si sigur lenevesti. de voie, de nevoie. iarna e prea multa noapte. stiu. va place noaptea. ca e liniste. si romantic. si cluburi deschise. posibil. dar noaptea e oricum intunecoasa si aduce somn.

ei. si daca tot e asa multa libertate primavara, ea de ce n-ar avea dreptul sa se dedulceasca un pic? unde scrie ca libertatea e doar pentru oameni, nu si pentru anotimpuri. bun, poate ca scrie undeva. aici, de exemplu: libertatea este doar pentru oameni. nu si pentru anotimpuri. si daca scrie ce? nimic. scrie si atat. primavara e si ea libera sa ninga. oare primavara ninge sau ea doar aduce norii? e libera sa bata cu vant si sa inghete ape si degete. liber sunt si eu sa scriu prostii pe un blog ce nici nu e al meu. de-aia e frumoasa primavara.

doar ca acum sunt cam tare suparat. adica, daca nu esti prost, cum naiba sa crezi ce spune boc? nu am pensie de nici un fel. nici simtita, nici nesimtita. si e drept ca multi pensionari sunt nesimtiti. dar ce treaba are asta cu pensiile? nicio treaba. absolut niciuna. pas de pricepe ce o fi asa greu sa gandesti un pic cu capul tau. sau daca ti-e greu sa gandesti ori nu poti, sa taci din gura. dar nu. noi suntem destepti si le stim pe toate. si ne apucam sa o dam cu contributivitatea, care nici nu stim ce e, cu nesimtirea si cu economiile care se fac, numai ca nu se fac.  ne apucam apoi sa tipam ca asa merita, ca au supt sangele poporului cinstit si muncitor care suntem noi. asta pana cand noi o sa fim aia nesimtit si nemuncitori. si o sa ne miram apoi de ce altii vor sa ne schingiuiasca cum i-am schingiuit noi pe ei. ca doar noi – muncitori si cinstiti, ei – rai si nesimtiti.

cam atat pentru ca mai mult nu am chef si ma enervez si poate devin coerent si nu prea isi are rost. ca e postare pe blog si trebuie sa nu fie chiar de tot serioasa. doar atat cat trebuie.