am luat un 2 pe internet. extrapoland, m-ar putea deranja ca am luat un 4 (din 10, atat cat e maximum la scoala) acolo unde n-ar fi cazul. ar trebui sa ma invat minte, iar toata lumea impreuna cu mine, din greselile mele sa ia aminte, sa nu mai dau comentarii atunci cand nu arde in mine dorinta de a publica lucrul respectiv. dar am vrut sa sprijin un articol mai usor de inghitit (restul de acolo sunt lungi, folosesc sintaxa de sesiune, nu se citesc lejer intr-o zi de weekend si adesea nu le citesc; ce-am zis mai devreme sunt niste reguli de apreciere bunicele). am mai vrut ceva, desi suna patetic, sa ajut lumea sa guste frustrari care ma incearca si pe mine: desi am impresia ca blogul de urbana ia niste bani pe ceea ce face el acolo, fie ei si acoperind niste costuri logistice, comentariile cred ca sunt intotdeauna binevenite – arata niste public (hint!). si am sa explic, cautand justificarea frustrarii mele printre randurile care imi vin la minte.

cine gandeste un plugin care sa dea nota la comentarii? intre bun si prost exista deja optiunea de a sterge. pentru recunoasterea valididatii punctului de vedere exista metode clasice cu o amprenta mai impresionanta: numar de raspunsuri la comentariul respectiv, impresia lasata, includerea unui comentariu bun in post. or mai fi, dar pe astea le-am remarcat eu pana acum. cine gandeste un plugin care sa dea nota la comentarii? un inginer. dar de ce accepta un sociolog sa-l instaleze?

in manualul din care am dat noi examenul de meserie scrie undeva ca ‘nu exista pareri corecte sau gresite. exista doar parerea dumneavoastra, de care suntem interesati si pe care am dori sa o inregistram’. sigur, nu strangem noi toate mizeriile din lume, dar e totusi un principiu de la care stelutele drept nota sunt o abatere mare. problema mea e insa ca exista apucaturi de cadru didactic in administrarea unui blog.

nu m-am apucat inca sa scriu stiinta despre online. ce spun e la nivelul simtului comun, adesea ‘bunul simt’: in jurul unui blog, e util sa graviteze nestingherit niste lume, macar la inceput. ei vor observa schimbarile, ei vor duce dorul continutului. ei vor genera idei, ei vor aduna vechime, ei, ei, ei…

daca suntem pretiosi, putem scrie in jurnale de specialitate, publicate semestrial si cu restrictii eficiente de securitate. acolo intra numai ce merita. si nici macar acolo nu se va arunca cu note mici in parerile proaste, gresite. pur si simplu nu se vor aproba. comentariile la articolele respective vor ajunge apoi, daca iau 5 stelute, sa fie si ele articole la randul lor, recenzii sau mai stiu eu ce. dar online, nu. un mediu care e accesibil tuturor, ar tb sa fie comod, cel putin la nivel de cadru, cator mai multi. triajul se face mereu prin continut.

note, in cel mai bun caz, dar nici atunci, sa se dea la posturi. si eu mi-am facut un sistem, dar am renuntat la el, cu strictul scop de a sti ce sa recomand altora. asta a facut si digg. in rest – nimeni nu da note d-astea, cine sa voteze comentariile? de ce?

eu caut sa-mi intind muschii sociologici, avand din cand in gand angoasa ca mi-as lua altfel scutire medicala de la efort intelectual. aversiunea mea fata de carti e si inexplicabila si paradoxala, pentru ca online citesc de 10 ori mai multe cuvinte decat am facut-o inainte de cartoon network. si citeam atunci! si acum citesc, cu placere, lucruri scrise de internet in limba engleza, mai pe scurt, in pastile, cu exemple, cu imagini, uneori cu comentarii.

in romana nu regasesc relaxarea respectiva. e un efort mai mare, poate si cuvintele vin mai greu. iar limba noastra din online parca nu a reusit sa genereze nimic mai bun decat tz, sh si alte substitute pentru diacritice, in timp ce pisici din statele unite scriu in lolspeak, orwell intelege utilitatea unui limbaj birocratic newspeak, iar forumurile de gameri cripteaza tampenii in l33t.

dar am incercat. nu ma interesa prea tare subiectul.

nu pot sa citesc blogul ala de urbana, desi am bunavointa. il tin in reader si ma omoara posturile noi scrise cu bold – toate. cand in sfarsit mi-am facut curaj si am zis ‘pas’ am gresit: o virgula aiurea, o precizare desteapta si un cuvant gresit. asta a fost bilantul, drept pentru care am ramas restant. am primit 2 stelute (din 5 posibile), gratie unui plugin pe care l-a inventat probabil un inginer. care sa fie rostul, nu stiu. ce minte alege sa faca din comentarii raspunsuri mai bune sau mai proaste? si cine sa voteze? cati? de ce sa ma simt eu ca la scoala cand aici e internet? e prea mare efortul sa cer stergerea comentariului. si e vorba de eticheta, oricum

comentariul de deasupra mea are 5 stelute si e perfect

trebuie sa invat sa locuiesc in apartamentul asta. sa-mi placa. sa-i zic mai des ‘acasa’ descriptiv, nu asa cum fac acum – ca lumea sa afle un raspuns normal la: ‘incotro?’. locuirea e o treaba complicata, e un fel de arta a relaxarii sau cel putin asa ar trebui sa fie. e un fel de a pune piciorul in prag si a face un loc sa fie al tau. si mai e o panza alba pe care te poti exprima astfel incat sa te simti in siguranta intr-o subcultura al carei centru esti. n-am vazut-o niciodata asa, nu in intregime, dar pot sa-i dau sensul asta fara sa ma impotrivesc.

ca si mine, a existat cineva care a inceput sa locuiasca punand cap la cap un plan. semne de carte cu lucruri frumoase din care si-ar face un ‘acasa’ plus alternativele au fost stranse intr-o carte pe care am ajuns sa o cumpar. mi-a dat curaj sa fac si eu toata treaba asta publica. eu am un folder cu bookmarks si niste fotografii imprastiate, am franturi de idei si amintiri pe care o sa ma chinui sa le descriu cat mai grafic. nu recomand cartea respectiva, pentru ca mi-as rapi un motiv de scris. dar am luat-o de la diverta, redusa, cu vreo 200 si ceva de mii, prin ianuarie 2010. se cheama ‘hildebrand’s home directory: a sourcebook of design for living’.

cumva, am ajuns intr-o casa a mea, cumva am inceput sa vreau atat de multe incat de fiecare data cand se strica ceva optiunile sunt coplesitoare (atunci e cea mai eficienta ocazie ca eu sa fac imbunatatiri). fiecare bec e o provocare si o ocazie in acelasi timp. nu ca as avea bani sa ma joc, dar am imaginatia sa visez. desi cateodata ocolesc tot alfabetul ca sa ma hotarasc pana la urma pentru pasul B, as vrea un loc in care sa pastrez toata calatoria asta imaginativa (o sa-mi dea si nostalgie si inspiratie mai incolo, sunt sigur)

o sa scriu in engleza, prea am neglijat exercitiul asta pe blog.

de vreo doi ani, eu locuiesc singur in bucuresti, la etajul 8, intr-un bloc din zona iancului. mi l-a lasat bunica, iar eu l-am mostenit asa cum a putut sa-l intretina ea, cu anii ei, fara sa apuce sa-l vada “scos la lumina pana mor”. desi apartamentul a fost construit pentru nevoile tip ale societarului multilateral dezvoltat bunica a trait in el si s-a simtit ca acasa. acelasi lucru mi-l doresc si eu.

sper la sugestii, incurajari si recomandari calduroase. m-am obisnuit sa nu le primesc, dar promit, in schimb, sa raspund la ele si sa fac cate un update de indata ce este cazul. nu anticipez sa fie cazul des, deocamdata bugetul este limitat de criza, de salariu si de toate piedicile care mai apar intre timp. cineva destept in domeniu ar fi o bucurie. ofer la schimb gandurile educate disciplinate sa fie atente la lucrurile sociale, pareri si trimiteri la lucruri interesante.

nu31.tumblr.com e un proiect personal, care sper sa-mi dea multa organizare si sa-mi ceara putin timp. o sa-l mut aici, atunci cand o sa am vreme – chestii administrative.

• am renuntat la bucket list. pentru ca are dreptate paty cand zice ca viata nu-i de trait ca o lista de cumparaturi (bine, nu zice asa, dar suna bine)
• am renuntat la wish list, pentru ca pot sa-mi doresc lucruri si daca nu sunt publice
• am renuntat la support, cel putin temporar, pentru ca n-am nimic care sa merite suportat. incurajat e un cuvant mai pe romaneste. daca apuc sa-mi pun 3-4 idei in practica, daca pot sa public un prototip, o sa fie bine si poate o sa merit sprijin (iar pagina o sa se cheme portofoliu sau cumva si in sidebar abia o sa cersesc ‘cafea’ prin paypal)

ma gandesc sa fac o sectiune pentru apartament. anul asta asta as vrea sa fac: design interior, renovari, dupa posibilitati. sa pun la punct logistica si ma apuc. undeva tot trebuie notate ideile, apoi discutate, apoi primite sugestii

later edit: ah! si diseara, maine, candva, poate schimb si bannerul

are pana la urma anul un iz de ocazie, primit de la revelion. mi-a lasat impresia ca e un prilej bun de a reorganiza treburi si uite asa par mai pus pe treaba, brusc. e totul simbolic, dar util.

Hei, tu, de ce zambesti?

Sunt prea putini cei care te-au surprins zambind ultima oara. Mai tii minte cand? De ce? Ce te impiedica in celelalte situatii, daca atunci cand ai zambit ultima oara erai doar tu? Cred ca sunt multi cei care ar prinde curaj daca ai impartasi momentul. Poate avem noroc si vor zambi din nou, poate ai noroc si vei zambi si tu, amintindu-ti!

Sunt Octavian si m-am tot gandit la asta, apoi am creat http://zambet.joacadeamine.ro cu ajutorul Posterous (e o platforma de colaborare foarte simpla, ne lamurim spre sfarsit). E un proiect la care pot participa toti oamenii din lume sau doar cativa, trimitand mesaje despre situatiile in care zambesc de obicei sau amintindu-si ultimele zambete. Nu este un site personal, ci un proiect din care probabil faceai oricum parte, impartasindu-ti zambetul din cand in cand. Eu propun sa faci asta online.

Dorinta mea este sa strangem sute sau de mii de zambete, astfel incat sa aratam ca muschii fetei sunt inca mobili, ca obiectele, situatiile si oamenii din jurul nostru sunt pe punctul de plecare de care avem nevoie pentru o stare sufleteasca pozitiva (oricare ar fi definitia pe care i-o dam fiecaruia in parte).

Mesajele trimise prin e-mail la post@zambet.posterous.com apar automat pe site, conform continutului din fiecare mail. Titlul este dat de subiectul e-mailului. Iar semnatura este optionala, ca parte din continut. Cand vei scrie, vei primi cat de repede o confirmare a postarii textului tau, a imaginii alese, a linkului sau al clipului audiovideo care te-a facut sa zambesti.

M-as bucura sa stie toata lumea cand zambesti. La fel cum te vei bucura si tu ca suntem multi, da vestea mai departe!

asta o sa dea octavian pe mail, dar parca e mai locul ei in calitate de continut. eu o public.

sunt multe tutoriale despre cum se fac lucrurile pe internet astfel incat sa devina virale. as vrea sa scriem impreuna unul nou, pornind din locuri foarte putine: niste bloguri (cine e dragut si publica din nou citatul de mai sus?) si un director serios de mailuri. probabil ca alegerea e la latitudinea fiecaruia. ma ocup eu de cuvintele tutorialului, atata vreme cat raman in bucla de comunicare.

iar daca e sa raman pe dinafara, macar o sa citesc despre zambete in reader.

am scos actualizarile din dreapta cu muzica pe care o ascult, nu se mai actualiza: pe calculator nu mai tin melodii de cand am aflat ca le pot asculta preferential pe internet. am scos-o pentru ca last.fm a picat, am gasit o cale de a ocoli situatia dar nu-mi mai place sa stiu ca cersesc note muzicale. pentru ca depun deja un efort, nu mai am rabdare cu ceea ce nu-mi place ajung sa dau skip, deci ascult muzica mult mai extenuant de pana acum. intr-un mod activ… as putea sa fredonez toate bucatelele si cred ca as iesi mai castigat, cu niste treaba realizata pe fundalul bunei dispozitii.

era si deezer intr-o vreme, dar cam incurcat. musicovery e prea colorat.

acum ascult muzica pe jango, dar n-am niciun plugin de wordpress prin care sa ma laud. mi-am facut niste posturi radio, functioneaza la fel ca last.fm (mi se pare). baza de date e un pic mai saraca, dar cine sunt eu sa ma plang? era sa zic pe ce strada stau si de ce-mi da voie asta sa fiu mai vehement in solicitarea muzicii. mai bine nu, ca suntem pe internet, totusi.

later update: stiu ca o fata care ma citeste prea rar era indragostita de blip.fm la un moment dat. pot sa fac update, daca apar alternative in comentarii.