imi pare rau ca te-am neglijat si regret ca o sa o mai fac si de acum inainte. pentru ca doar in weekend ce o sa apucam sa ne vedem si atunci numai daca nu cumva am eu ceva mai bun de facut. sau la sfarsitul zilei, dar atunci chiar sper sa am ceva mai bun de facut. de exemplu trebuie sa mananc ceea ce n-am apucat sa fac la pranz, iar dimineata tot nu m-am obisnuit sa stochez provizii alimentare in stomac.
din internship nu pot sa scriu. chiar daca termin mai devreme, o sa raman pana pe la 7.
o sa imi doresc in continuare toate obiceiurile. si n-as vrea sa imi uit ambitiile dinainte de program. am de invatat sa desenez, dar asta numai dupa ce strang bani de o tableta grafica. niciodata nu se poate, nu stiu de ce. am de suspendat firma, lucru de care o sa incep sa ma ocup maine dimineata: asta inseamna ca o sa ma intorc pentru prima oara de la ghiseu, neavand vreun timbru sau vreun act complet. trebuie sa strang bani si de telefon, vreau touch-screen/nu vreau touch-screen. si mai sunt…
nu cred ca mai schimb bannerul, desi intr-o vreme faceam asta in fiecare saptamana. nu cred ca mai schimb nimic la blog si o sa ramana ceea ce credeam ca trebuie sa fie dintotdeauna: un jurnal, o extensie prin continut (pentru ca forma se aplica retroactiv si e mereu un exemplu al atitudinii curente).
si nici nu cred ca mai astept pana o sa am frustrari. marea diferenta de care ma voi teme de acum inainte este aia de a scrie cand am timp - orice. si poate apuc sa ma plang inainte sa am net, drept pentru care nu o sa mai razbata framantarile toate din fiecare zi pe net. poate nu o sa am de unde sa notez lucrurile care m-au suparat. sau poate o sa vreau sa compensez mizeria in loc sa o rascolesc.
nu ma descrie delasarea asta, dar pe masura ce se intampla chestii… poate o sa-mi lipsesti atat de mult incat sa renunt la ceva. la somn?
update: m-au intors, evident, din drum. doamna de la orientare are impresia ca trebuie sa dea doar formulare. iar pentru orice intrebare, ma trimite la asistenta, unde se plateste. n-are chef deloc sa ia salariu, nu o inteleg.
update: am mai castigat un heckler pe blog. d-aia se modereaza comentariile
update: blogul, scris dupa ce ma asez eu la tableta grafica, ar putea sa arate cam asa

Un blog scris de mana pe tabela grafica ar da si mai multa viata frustrarilor, mizeriei (rascolite sau compensate) si unui way out of the vicious procrastinating circle…
@ioana nu stiu sigur daca asta e de bine sau de rau. dar nu renunt la chestie