tel (s.m.) colina, aviv (s.m.) primavara.
Sunteti prima data in Tel Aviv?
Nu.
Tel Avivul dupa sapte ani. Dupa straturile noi de cladiri am descoperit strazile stiute si m-am plimbat la 3 noaptea pe Dizengoff razand de ultimele creatii vestimentare israeliene, putin alcoolizat dupa o zi de nastere petrecuta in Mate cu Tuborg neagra si putin rachiu on the house.
Am avut impresia ca nu s-a schimbat nimic si s-a schimbat tot. Sau eu, desigur, sunt altul. Nu m-ar mira. M-am vazut intr-o vitrina si mi-a placut ce am vazut. Am crescut frumos de cand am fost ultima data pe aici. Venisem la Tel Aviv ca sa cresc. Poate n-am facut-o atunci, am facut-o sigur dupa, cert e ca acum ma prezentam din nou Tel Avivului.
In ce directie vreti sa luati autobuzul numarul 5?
Spre plaja. Vreau sa ajung la plaja.
Pe plaja putina lume pentru o duminica dimineata, dar muzica din megafon anunta totusi trecatorii ca e deja sezon. Sezon de plaja care probabil n-a incetat niciodata de acum 7 ani cand am facut ultima oara plaja in Tel Aviv. Imi place cand soarele arde si in toate melodiile cuvintele sunt undeva pe la strofa a cincea
ve-az yordim le-khof ha-yam*
* si atunci coboram pe plaja.
Melodiile de la radio nu au devenit instrumentale si n-au depasit ora fixa de stiri. Deci n-a fost niciun atentat cat am stat acolo, ar fi fost si pacat. De obicei muzica devine calma si nu se dau stirile. Si atunci din letargia celor 37°C urbane toata lumea pune mana pe telefon si suna si nu intreaba decat ‘ha-kol be-seder?’
In rest, urmele razboiului zilnic sunt peste tot. La intrarea in mall unde inca mai e litera de lege controlul corporal. O tanara povestea ca mama ei a crezut ca atunci cand ea asculta ‘in chains’ in camera ei a crezut ca a inceput alarma si ca trebuie sa mearga in adapost. Fetele care isi fac serviciul militar si se intorc acasa si le citesti teama in ochi.
La fel de putini batrani pe strada si bucuria sa vad in jur scris in ebraica. Si vorbindu-se limba asta dulce. Si toata lumea vorbind despre primavara.
later edit: Cine merge sambata la concertul DM sa se astepte la o experienta deosebita. Doua ore cu pielea de gaina si un setlist de milioane. Un Gahan intr-o forma vocala foarte buna, un Fletch atent si un Martin liric spre induiosator.