commercial script

masurate in episoade, toate lucrurile trec mai usor si sunt mai simple in general. d-asta si merita invidiati toti spectatorii, toti voyeuristii, fanii, cititorii aia care exceleaza (odata ce-au lasat o urma, devin stele in vizita; eu nu vreau sa ma plang de lipsa de comentarii, o spun direct ca sa nu fiu inteles gresit). pentru ca ei nu-s acolo la toate lucrurile care se repeta; pentru ei e simplu; nou; entertaining (nu doar distractiv, d-aia am preferat cuvantul in engleza). treaba lor e simpla si frumoasa. iar episoadele nu devin niciodata cronice precum unitatea de masura superioara. si lasa zgarieturi, nu urme.

viata ar pierde foarte mult din audienta la cat de mult se impiedica, revine si repeta. asa ajunge o problema medicala sa tina maxim doua episoade (asta inseamna 2 saptamani – cand eu intru deja in a treia luna), cand moare cineva e grav o saptamana, apoi trecem la trecutul peste; intalnirile se termina cu sex in acelasi episod, iar de obicei o despartire exista doar intr-o fractiune intriganta (daca nu cumva iubirea a fost impartasita – to be continued; sau daca nu e final de sezon – cand se apropie in sfarsit de lunile corespunzatoare). episoadele mai au marele merit ca iti dozeaza implicarea, pe ceas: 20 si ceva de minute pentru friends, 40 si ceva de minute pentru house (unde n-am mai fost de multa vreme atent la povestea scurta, la cazul medical; a inceput sa nici nu mai fie paralel cu personajele). maxim o luna daca vrei sa treci prin tot seinfeld. si chiar si un film: in 3 ore cineva se naste prost, place, alearga, iubeste, pierde, cauta in continuare sau asteapta, pateste, regaseste, sufera, accepta, totul pe muzica perfecta. eu scriu un post in cateva zeci de minute, de ceva vreme au inceput sa fie mai multe, dar il traiesc si in alte randuri care n-ajung pe ecran. daca nu masuram in episoade ceea ce se intampla cu mine, atunci eu ma gandesc si pe strada, am jumatati de insomnii, ma trezesc departe sau nu ma trezesc cateodata, uneori n-am inspiratie si ceva de 2 ani parca se intinde pe mai mult de-o viata.

sigur, pana acum probabil ca as fi fost inlocuit, daca nu trageam cu dintii de episoadele mele. nici macar mie nu-mi mai vine sa repet lucruri care s-au intamplat deja in sezonul trecut. cuvintele fug de mine atunci cand au senzatia ca se repeta, niste orgoliu inca in putere le alearga lovind amenintator cu un bat in aer. personajele principale au ramas tot alea, habar n-am ce-i cu sfarsitul de sezon.