cu intarziere, despre intarziere

am in birou o cutie rotunda, maricica, de crema pentru maini. ma rog, scrie pe ea body butter, dar ritualul meu de trezit nu este niciodata permisiv in ceea ce priveste o perioada de uns, o perioada de intrat crema in piele, asa ca a devenit crema pentru maini. primita cadou, acum vreo doi ani si, de cand o tot plimb dupa mine, abia in seara asta am observat ca are pretul pe ea. pot spune ca e de calitate, dar nu numai dupa pret.

buuun. in afara de pret, am observat in seara asta si data de expirare. aprilie 2009. adica anul asta, anul care acum doi ani parea la distanta considerabila de prezent. nu cred ca am consumat nici un sfert din cantitate. asa se intampla si cu restul de chestii aruncate la ultima curatenie: un strugurel cu aroma de menta, o lotiune anti-celulita, o lotiune auto-bronzanta, o crema de fata, o alifie anti-nas-rosu, un gel de dus, o alta lotiune de maini, un astringent pentru fata. nu am terminat aruncatul, dar cred ca vine randul si pentru un rimel, un creion de ochi si inca un strugurel cu coenzima q10, foarte bun la buze crapate. toate, mai putin de un sfert consumate.

nu ma pricep deloc la ritualuri din astea de om normal pentru care s-au inventat toate cele de mai sus, aruncate pe motiv de expirare, mai putin de un sfert consumate. nu m-as trezi neam mai devreme ca sa am timp sa ma machiez, ba dimpotriva, imi calculez in asa fel programul incat intre dat jos din pat si iesit pe usa am fix timp de dus, spalat pe dinti. deodorant (uneori parfum. ala oare cand o expira?). dupa dus, seara, primul lucru pe care il fac este sa ma arunc in pat. sa ma dau cu crema pe mine, zici, si sa ma invart inca niste vreme prin casa? neaaaah! crema de maini? doar si doar cand crapa pielea fizic pe mine. crema de fata? din cand in cand, dupa o eruptie.

nu cred ca exista o concluzie. de primit o sa tot primesc din astea si o sa ma bucur de ele, ca miros frumos. cand ma duc la cosmetica si mi se mai recomanda care o crema, este primul lucru pe care il cumpar dupa ce ies de acolo. toate au locul lor in dulapul care miroase a portocala si bergamota, iasomie si mar verde. pacat ca nu e niciodata in drumul meu. si aflu asta peste inca doi ani, la o curatenie generala.