cum fugi de un vis fara a te trezi din el?

si fara a distruge visul respectiv? se poate face ceva in privinta asta? gandurile mele curg acum ca o melodie Stereophonics, cu acelasi ritm lent, cu un sunet intrebator si o voce oarecum mahmura si plina de un fel de regrete, lipsite totusi de conotatia lor negativa. am scos dintr-un sertar, recent, vechiul telefon. am regasit in el niste amintiri. mai bine zis o poveste al carui tag a fost trecut de ceva vreme la privat si care va iesi la iveala din nou dupas un timp, un numar de telefon cu o poza atasata (am uitat sa ma uit si la tonul de apel), un sms din 9.01.2007 cu care am aflat si numarul respectiv la care tanjeam deja temator de 3 zile, si visam speram din septembrie 2006. si multe altele. cele mai (g)rele au fost insa pozele. nu stiam ca le-am pastrat. una cu un trandafir care a sfarsit indoit pe fundul unei genti, cu un inceput de lacrimi in coltul ochiului, si cu niste casti din care se auzea pe repeat swallowed by the sea. ce memorie am.. mai rau decat atat, am gasit o poza din lift pe care o facusem ca un reminder: sa nu mai ajungi niciodata asa. amintiri ale unei perioade sumbre care nu se va mai repeta. totul se leaga. si acum e exact cum as fi vrut eu sa fie atunci, si totusi nu mai e la fel. ceva s-a schimat si nu stiu daca e bine asa. si nu stiu cum sa fac sa ma distantez fara a schimba nimic, pentru a putea reflecta in voie la ceea ce se intampla. pentru ca totul se misca mult prea repede pentru a-mi permite o asemenea libertate.