cum sa-ti traiesti viata, in 10 pasi usori

aveam un draft, mai demult, despre cum sa fii indiferent. n-am ajuns mai departe de 7 pasi, foarte probabil m-am oprit la 5 si nu m-a mai interesat. atat de bine ii scrisesem incat si-au facut efectul cu 3 chestii mai devreme. la fel si cu viata, probabil ca nici aici n-o sa ajung pe la ultimii, cu siguranta pasul 1o o sa ramana in pom. pana atunci, fiecare are subdiviziunile lui, pasul 2 fiind a fi indiferent intru sanatatea mintii.

vad zilnic ca foarte multe muste de succes roiesc in jurul povetelor de genul asta. daca as scrie eu o serie, cu siguranta ca n-o sa generez prea mult buzz online, cu twitterul meu anemic si blogul meu de om care nu si-a trait nici viata, nici n-a reusit in ea. poate ca doar inca, mai speram (hai sa fie asta al 3 lea, convingerea ca va fi cumva bine). primul pas este sa nu te incrunti. sa incercam sa facem exercitiul asta in grup, am si eu tot atata nevoie. dar stiu ca-i important, mai ales ca de fiecare data cand vin niste bani, vin si niste datorii, iar de fiecare data cand face cineva economie (eu sa zicem) afla dupa o vreme ca tot efortul a fost in zadar. as mai da exemple, dar m-as incrunta.

trebuie sa fie si sexul pe undeva, nu de alta, dar poate avem si de castigat de pe urma scrierii unui astfel de indrumar. sa-i dam sexului… pasul al 4lea, impreuna cu toate celelalte nevoie fiziologice greu de satisfacut. mi se pare cel mai important ca ele sa nu se transforme in frustrari. in caz ca e nevoie de o reformulare a pasului astuia, o sa-mi imaginez ca toata lumea care citeste nu prea stie sa mearga. deci… sa-i spunem defulare, fie ea fizica, emotionala sau oricum altfel. din pasul 4 se naste uneori si arta, e important de facut.

mai trebuie si deschidere, pentru ca mie unul mi-e tare greu sa mint. de fapt, am aflat la un moment dat ca abilitatea de a minti e o masura a inteligentei si ma antrenez ca un tampit, in diferite ocazii, sa fabric o realitate complexa si alternativa. apoi imi dau seama ca am reusit sau nu, revenind la existenta reala, usor de intretinut si de gestionat. accept lucrurile, le recunosc si le dispar, chiar daca in cercuri mici si selective. in acest scop scriu uneori pe blog, recunosc cate o frica, imi exprim cate o suferinta, incuind-o cu o cheie pe care o mai are cate unul dintre cititori dar uneori nu-si da seama. alteori niciunul, iar eu ma insel.

pe la 6 o fi nevoie si de bani, dar cum astia sunt un mijloc pentru fiecare dintre ceilalti pasi… ar trebui inlocuiti. cu munca, pe care proletarii au fost nevoiti sa o instraineze in schimbul mijloacelor de trai monopolizate/pervertite de sistemul capitalist. asta e spiritul, parca, nu? ca sa-ti traiesti frumos viata, ar trebui sa faci ceva ce-ti place. sau macar ceva. eu prefer sa fac ceva de care sa fiu mandru (asta nu e acelasi lucru cu ceva care sa-mi placa). preferam asta dinainte sa aud un sfatul unei doamne psiholog (avea vocea lui dragos bucurenci) care spunea ca trebuie sa faci lucruri de care sa fi mandru ca sa poti fi mandru de tine.

7. trebuie niste compromisuri, cel mai util e sa le faci pentru niste oameni care merita. frumosi sau nu, aia pe care ii vrei aproape de tine mereu (la momentul respectiv). se schimba relatiile, se ajunge inevitabil la cate unul in plus. compromisuri, toleranta, intelegere, tot un drac.