cur cubeu

culorile in care vad lumea sunt superficiale (eu care disting teal si fuxia de nuantele similare; eu care intre griuri gasesc o nuanta discreta care da inspre alta culoare si nu il asorteaza cu niciun alt context decat ala in care se afla – sigur, asta cand imi reuseste). disting ruby red de altfel de rosu si-l prefer chiar si atunci cand e imprastiat pe o treapta. n-am cum sa-mi explic altfel intentia de a ridica un om de pe jos, aparuta tocmai atunci cand incepea sa picteze cu tampla pe jos. tin minte ca am remarcat ca sangereaza si in fractiuna aia de secunda (nu alta) am zis hai!

culorile lumii mele sunt alea din revistele pentru moda.

• lumina e constanta, nu palpaie si nu-si schimba nuanta de galbui electric.
• nu exista alb pentru ca nu ninge, iar de fiecare data cand ingheata cate-un strop se topeste prompt ca sa lase curat pe jos, sa nu faca zloata in oras si sa ne aduca noua lume la cafenea. lume cu care invariabil am de a face si care este cateodata in stare sa incropeasca spontan o sarbatoare clasica.
• nu exista roz… pentru ca exista expresia a vedea lumea in roz.
• albastru exista pentru ca exista blue, dar numai atunci cand intru pe msn si am ocazia sa metaforizez in engleza. si cum nu vorbesc atat de des pe msn… nici albastru nu se simte prea bine. cred ca are cancer si de ce sa caut un leac doar ca sa fiu deprimat in culori corecte?
• asa ca ramane… verde? n-avem, am renuntat la brad pentru ca a venit prea devreme craciunul. anul trecut am avut pisica, cu un an inainte tot asa. ma pastrez si abia astept sa ma imbrac in mos craciun, cu burta si toate cele.
• am o carca de nuante de bej prin jur si culoarea cafelei e mai deasa ca niciodata. daca n-aveam o carte, un laptop colorat pe spatiul de lucru si niste decoratiuni nu stiu ce ma faceam. poate puneam in aplicare constatarea ca de nuante de galben, pamantiu, blond, saten si rosu nu prea am mult chef. si ma intrebam ce m-as fi facut daca prietena mea era negresa.

later edit:

• negru, ca sa fie 7