exista vreodata un cel mai prost moment din lume? nu cred, dar asta nu ma face un optimist: exista in continuare sute de secunde in care mai bine spuneai altceva. si, din pacate, mai putine sute de secunde in care mai bine spuneam eu altceva.
asta inseamna ca undeva am si gresit si ca primul paragraf ar arata mai bine sters.
nu mi-e bine, dar imi zic des ca e mai bine decat nimic. in curand poate o sa cred ca atat si trebuie sa am in viata. fie asta, fie o sa sterg si paragraful asta.
raman deci cu gandul frumos de a scrie ce-am notat repede pe telefon (eram pe strada si nu, nu am nici iPhone, nici blackberry si de alte lucruri n-am prea auzit; nu pot sa scriu de oriunde as fi) acum cateva zile: exista oameni cu care ma inteleg din priviri, exista lume care rade la acelasi gand prea vulgar/prostesc pentru a fi spus in public. exista si lume care imi continua propozitii, exista si oameni care stiu la ce ma gandesc atunci cand imi scapa.
si totusi imi doresc niste timp cu ailalti, pentru ca nu cred ca imi e util cineva care imi seamana. 2 suntem prea multi, chiar si daca asta este pentru o secunda.
intotdeauna e bine sa fac economie de propozitii cu o singura privire.