discriminarea vodafone

imi place cand am sansa sa ma plimb pe jos. am dovada de a fi scris asta pe aici mai des. mi-aduc aminte ca in ultima venire de la aeroport ascultam la radio chestii. printre chestii si reclame. m-a indignat vodafone, m-am gandit la cum isi cauta mama acum cativa ani de lucru si nu gasea. o impingeam de la spate, o faceam sa planga, ii impuneam vointa de a trece peste refuzuri. nu am vorbit niciodata despre asta, habar nu am cat de tare ustura “nu suficient de bun”. in cel mai bun caz stiu cat de enervant este “nepotrivit”.

mai ca uitasem de chestiile pe care ar merita sa le pun pe blog. nu stiu… m-am luat cu altele. nu-i un preambul bun, asa ca o sa-l opresc. revenind…

cand am vrut sa schimb ceva, ca feedback (sa zicem) am cautat o cale de contact. n-am gasit. in principiu, presupun ca nu e atat de interesant sa primesti un raspuns atunci cand faci pr. in carte scrie altceva, dar “noi nu facem teorie” probabil. la fel… se cauta experienta, nu cunostinte. si sunt zeci de chestii in plus pe care le-as mai putea arata cu degetul. am aratat la contact_ro@vodafone.com

sunt un frustrat, din punctul asta de vedere. ma enerveaza ca n-am o camera cu ajutorul careia sa fac un documentar. michael moore a facut asta, se cheama “roger and me”. ma enerveaza ca n-am o pornire interna sa ma adresez unei institutii pentru ca nu stiu care e aia. cand caut… imi trece din aplomb, e simplu, sufocant.

rezistenta e complicata. nu stiu ce urmeaza, dar am scris asta.

cat de absurd e ca pentru o femeie sa fie irelevant aspectul fizic atunci cand cauta un loc de munca?

nu stiu cui trebuie sa adresez mailul asta si ce e si mai important – nu stiu nici cum sa-l incep. n-as vrea sa par unul dintre oamenii prea sensibili la discriminari, nici unul dintre cei influentati peste masura de procesele ridicole de peste ocean. si totusi asa ma simt, ceva imi spune ca nu s-a plans prea multa lume de reclama pe care am auzit-o la radio. protesteaza cineva in fata sediului? a primit cineva o sanctiune pentru discriminare?

trebuia sa va linistesc inainte de toate, am uitat. n-am de gand sa port cauza asta pana in panzele albe. nu sunt nici avocat, nici mama (o femeie de peste 50 de ani, care stia la un moment dat limba engleza, dar a uitat mare parte din cuvintele uzuale; si care probabil n-ar putea sa ia multe puncte la concurenta cu femei mai tinere, pentru care aspectul fizic este punctul forte). da… mama e cam inversul reclamei pe care am auzit-o la radio. e mai mult in targetul campaniilor dove decat al vodafone, iar asta mi se pare usor stupid. pentru ca concurati cu ei pe piata de cosmetice.

am ascultat la radio un spot destul de prost. inteleg analogiile, nu-s absurd… admir creativitatea din advertising la fel de mult ca si ceilalti. mai mult chiar decat unii. ma intriga totusi unele, iar un jingle pe care l-a aprobat cineva de la vodafone a fost singurul care m-a facut sa scriu. poate e doar primul:

va scriu eu pentru ca imi place uneori imi place sa ascult talk-radio. din cand in cand mai sunt reclame, pe care invariabil le accept, carora le platesc cota cuvenita de awareness. le uit imediat ce revine emisiunea care ma intereseaza. as vrea sa pot ramane la nivelul asta de consum si informare, nu sa aflu cat de absurd vi se pare ca pentru o femeie sa fie irelevant aspectul fizic. desi pot sa o accept ca regula nescrisa, este un caz nefericit ca tocmai vodafone sa fie compania care sa ne explice la radio cat de sumbra ne e soarta la angajare. nu stiu care sunt valorile companiei, pot doar sa le deduc. m-ar interesa sa le aflu din raspuns. sunt totusi convins ca “tineretea” nu este acceptata prin contrast cu “55+ ani”, “spiritul deschis” nu presupune absurditatea ca cineva sa nu stie engleza, iar “aspectul fizic placut” nu are un corespondent printre principiile vodafone.

si ma gandeam ca cineva a aprobat un jingle fara sa-si puna astfel de probleme.

multumesc de rabdare, am scris la o cana de cafea

ma gandeam sa o trec in engleza si o sa trimit la regiune. m-am mai gandit la cum ar fi sa prinda aripi toata chestia asta pentru ca merita. n-am primit niciun raspuns, poate mai multi primim. ah, gresesc… o confirmare automata de primire, cu numere de telefon la care pot sa folosesc diferite servicii. cine e curios… poate scrie orice. imi vine sa cred ca asta-i valoarea unei plangeri de discriminare, dar m-ar descurja.

desi am mintit, desi nu beau cafea, merita spusa povestea.

later edit: nu gasesc spotul. dar am gasit altceva: o femeie in executie silita