doua din trei taguri demne

later edit: mi-a amintit octavian de pingback. si de o vreme…

mai am si messenger, iar unele conversatii reusesc de asemenea sa rapeasca din ceea ce as scrie pe aici. nu o fac, uneori pentru ca m-ar murdari prea tare, alteori pentru ca n-ar fi demn sa le repet. as cobori prea jos, as minti, mi-as falsifica procesul de gandire cu mainile pe taste. iar alteori… stau mult mai bine intr-o conversatie decat cu degetele rasfirate sub un ecran.

mi-e dor de monopolul pe care il aveam asupra emotiilor mele acum un an. nici macar atat… dar a trecut foarte mult de-atunci, oricum. august, septembrie, octombrie, noiembrie, decembrie, februarie — in fiecare dintre lunile astea am avut un singur lucru cu care sa dorm, o singura aspiratie si un singur tag pe care il puneam posturilor cu adevarat dorite. un singur blog, cu astericsi. mi se intampla sa scriu si restul, dar fara o directie clara, poate doar inghiontit de nebunul din mine care vorbeste nimicuri cu o persoana imaginara. ca toti cei care trecem pe langa nebun, probabil ca v-ati imaginat toti ca am pierdut pe cineva drag, lucru destul de adevarat. nimicurile n-au avut o ardere interioara sau vreo bucurie de a fi fost in sfarsit spuse, nici acum nu au. posturile cu caty nu se compara cu zilele de azi. n-am niciun plugin cu care sa ma observ, dar cred ca mai des scriu despre cotidian decat despre mine insumi, iar asta nu mi-as fi permis-o in trecut. n-am nici bunavointa sa ma uit in urma, pentru ca n-as vrea sa descopar ceva frumos intr-o perioada atat de grea. daca ar fi cum imi doresc eu, experienta aia m-ar fi construit pana intr-un punct in care a niste inspiratie latenta, pe care o tin in frau. inca un pic.

poate sa iasa afara la joaca? nu. punct nu.

cand mai rabufneste cate-o amintire, o zambesc cat trece — i smile it away. pare sa fi trecut, desi atat de multa greutate au unele lucruri incat frica de ele mi le pastreaza oarecum actuale. m-am ales cu niste lucruri bune, cu o relatie, cu o relatie, cu un fel de exprimare si cu inca niste premii — toate lucruri peste care as calca cu un bocanc inevitabil. acum sunt indiferent la lucruri care altatada m-ar fi tinut inca un pic agatat si la semne care mi-au aratat ca exista si alte relatii demne de tot efortul.

cu interes,
eu

later edit: mi-e dor sa scriu ceva recomandabil