o usa. ce mare lucru e o usa? asa se gandea si eugen pana acum 5 minute. dar in 5 minute si-a facut bagajele si a plecat spre reghin. si a trebuit sa deschida usa. atunci si-a dat el seama ca o usa e lucru mare. o usa te separa de lume. usa lui eugen avea sa il separe de o viata. viata de pana acum, si viata de acum incolo. viata de la reghin. sa o deschida? sa n-o deschida? oricum, fie ca pelaca sau nu la reghin, usa tot o va deschide. sa mearga iar la birou. sa nu moara de foame. sa… sa cam atat, ca tot restul e acum neclar si neimportant pentru eugen. de-aia pleaca la reghin. sau poate nu pleaca? totul depinde de usa. daca o deschide, pleaca. daca nu, nu.
usa lui eugen e ceea ce s-ar putea numi o usa monumentala. toata lumea o remarca si toata lumea se intreaba ce cauta usa asta ca usa de apartament de bloc. doua camere, la etajul 3. rezultatul unei minti un pic din alt veac, din alta lume. de pe vremea cand parintii mintii respective aveau casa mare la sosea. asa ca mintea s-a pus pe recreat lumea de atunci asa cum putea ea mai acum. cum posibilitatile au fost limitate, s-a recreat o alta lume cu o usa si niste ferestre. toate de lemn. toate sculptate. ba usa chiar a mai mancat ceva din peretiii care o incomodau. ar mai fi si o bibioteca si o canapea de piele. vechi, dar frumoase si indemnand la citit. cam asta se ascunde indaratul usii pe care eugen nu stia daca sa o deschida sau nu.
dar nu ce este in spatele usii l-a determinat pe eugen sa deschida usa, pentru ca daca n-ar fi deschis-o povestea s-ar fi sfarsit tragic si brusc, ci ceea ce este de oartea cealalta a usii. in fata ei, cum ar veni. totul sau nimic. asta ar fi putut eugen sa gaseasca dincolo de usa monumentala. si inca mai poate. deocamdata are doar o speranta. ca va gasi totul. atelierul lui de lutier si fata cu vioara. si tot restul ce ar face ca lumea lor, deja sunt doi, sa fie nu perfecta, ci fericita.