eu sunt oricum plecat

eu sunt cel care a vrut mereu sa ramana. chiar si dupa ce am plecat undeva am vrut sa raman. acolo. fie ca a fost vorba de paris, berlin, iasi, cluj sau brasov. in afara de bucuresti, as ramane oriunde. dar nu cred ca as pleca. sau nu credeam ca as pleca. pentru ca am fost deja plecat si am schimbat orase, case, scoli, prieteni, clase, camere. si stiu cum e. si nu stiu de ce nu ma incanta. poate pentru ca nu privesc “afara” ca pe un miraj. pentru ca ma gandesc ca in japonia lumea e rece si se munceste (prea) mult, ca in franta lumea inca mai e prea de stanga pentru gustul meu, ca in state legea e mult prea absurda si nu stiu daca as putea acomoda un sentiment de libertate cu o constrangere institutionala extrema. pentru ca in alte locuri e razboi, si pentru ca aici macar cunosc lume si incerc sa ma bag pe nisa mea unde sa nu ma deranjeze fie nimeni, fie nimeni cu care sa nu ma pot descurca.

am renuntat deja la trei plecari pana acum. una in liceu, pe care o regret, si care probabil ar fi facut ca acum sa fiu pe undeva prin Franta, invatand si poate fumand iarba la petreceri obscure. asta pentru ca imi era putin teama de o noua schimbare, simteam niste speranta pentru o noua iubire, si eram ca de obicei dezorientat. o a doua a fost cu erasmus la facultate. pentru ca nu mi se pareau conditiile demne de luat in considerare, pentru ca nu voiam sa renunt la un an dintr-o a doua facultate, si sa o termin mai tarziu din cauza asta. pentru ca era mai comod asa. a treia, in sfarsit, la master. pentru ca, din nou, era comod, si din nou, am fost putin scarbit de conditii si de locuri.

acum as pleca afara doar pentru a ma antrena o perioada, a vizita si a citi. pentru ca sunt multe lucruri frumoase pe care vreau sa le vad, si multe lucruri pe care nu le gasesc aici de care vreau sa am parte. altfel, nu stiu daca are rost, desi zi de zi sunt din ce in ce mai scarbit de niste atitudini de la noi, moduri de lucru, si multe, mult prea multe alte maruntisuri care se aduna si fac perii albi sa iasa unul dupa altul. si din pacate nu e o metafora.dar ceva imi spune ca nici in alta parte viata nu e roz.

eu sunt oricum plecat pe alta planeta, cat inca mai pot sa ignor ceea ce ma inconjoara, dar simt ca nu va mai dura mult. si daca ar fi sa plec, as alege un loc ideal, care probabil nu exista. fie un oras mare si totusi linistit, cu multe parcuri si oameni draguti. fie ceva la malul marii, unde sa nu fie totusi uragane, in care eu sa locuiesc intr-o casa pe plaja. pardon. in care noi sa locuim intr-o casa pe plaja. dar in niciun caz nu as alege Bucuresti. pentru ca nu are nimic din ce mi-as putea dori.