in capul meu sloganul “fara violenta” va avea mereu genul feminin si vocea un pic dogita de vreme. nu stiu cine a oranduit femeile astea intre amintirile mele, nici de ce atunci cand m-am lovit cu piciorul de pat mi-au strigat imediat indemnuri de comportament. odata cu ele mi-am amintit si de alte dati in care mi s-a intamplat la fel. si asa se face, ca de obicei, ca am calcat usor pe amintiri pana mult in trecut cand a fost revolutia. sau mineriadele – cine stie de cand tin eu minte asta?
vremea lor nu trebuia sa apuna, totusi. iata ca e in continuare nevoie de ele, ca nimeni nu a mutat coltul de pat si lustra (desi noua) nu este nici ea suficient de sus incat sa nu dau peste ea atunci cand ma imbrac. eu am nevoie de galeria asta de doamne corecte in fiecare zi. si nu numai atunci cand ma impiedic prin casa:
- atunci cand lucrurile, “incepand de acum”, nu vor mai fi asa cum au fost. e nevoie de lume care sa arate in cor cu degetul catre violenta schimbarii
- atunci cand somnul stinge brusc lumina
- atunci cand nu-i pasa diminetii ca intrerupe fantezii. sau amintiri
- atunci. cand?
What’s a man’s world… without a woman?
as the philosopher brown once said… “nothing, nothing without a woman or a girl”
scrierea a fost de tipul “incearca si cu o femeie”?
a mea? nu
cred ca galeria asta de doamne corecte ti-ar aprecia aprecierile.
ma bucura sa te citesc, cu toate ca nu-s sigura daca nu e cumva egoism. scrii tare frumos.
eu ma multumesc si cu asta, avand in general o foame de feedback pozitiv
cine-a comandat un feedback cu mustar si sos de avocado?
extreeem de pozitiv!
multumesc frumos. imi doresc spor la scris acum. si tie la fel