grassroot sexy

imi rezerv dreptul de a ma mandri cu o expresie si acelasi drept de a fi sedus de ea. am gasit-o prin descriere. sunt unul dintre idealistii care sunt dati pe spate de ceea ce fac unii dezinteresat, 50% din appeal fiind rezervat felului in care a pornit toata treaba. daca am uitat cumva sa dau join la un grup de oameni care simt deja acelasi lucru, va rog sa-mi trimiteti un mail cu adresa.

practic, orice lucru pornit de la 0 si ajuns undeva o sa ma intereseze. poate nu suficient incat sa caut mai multe detalii, dar suficient incat sa ma uit catva timp (fiind ieftin, pana ajung sufocat de proiecte frumoase o sa imi supun atentia unor astfel de lucruri: bloguri care au inceput fara nicio promovare, heirup, arta pornita de la mazgaleli plictisite, serii de fotografii incepute cu un clic, relatii infiripate intre oameni care se cunosteau oricum, din greseala; si mai sunt: pasiuni care incep o cariera, melodii care se nasc de la un zgomot intamplator pe strada etc.) pentru mine, notiunea de grassroot sexy e cat se poate de clara.

si am creat un grup pentru absolventii facultatii mele: stiinte politice, snspa. l-am creat pentru ca am primit un raspuns, apoi inca unul si inca unul atunci cand ma plangeam de lipsa unei retele de oameni care ‘au terminat’ – alumni. la 4 oameni s-a oprit adeziunea, dar pe mine ma cucerise deja inceputul de tendinta. pe facebook, totul a costat doar cateva minute, clicuri si invitatii. am creat cateva discutii si le-am lasat sa fie continuate ignorate de membri. interactiunea nu se construieste de la firul ierbii.

in facultate aveam grupuri de discutie si ne-am tot dat mailuri publice pana ne-am plictisit. eu, printre altele, nu admir influenta pe care a avut-o sistemul asupra noastra, dar stiu ca nu puteam sa ajungem nicaieri daca nu treceam si pe acolo un pic. meritul facultatii este ca ne-a pus suficiente bete in roate incat sa ne oblige sa cautam solutii, pe care unii le-am gasit, altii le-am imprumutat si am ajuns undeva construind pe ele. tot grassroot, dar asta se intampla cu multa vreme in urma. eu cand am dat admitere, totul era deja pus la punct si pot sa zic ca n-am lasat o mare urma pe acolo pe unde am calcat. nici eu, nici altii. iar cand s-a terminat totul, m-am agatat de un master pe care inca il tin de mana (desi trebuia sa ne despartim acum un an). in ciuda unor schimburi de mesaje razlete nu mai port, imi vad de treaba, descurcandu-ma singur, ceea ce le doresc si colegilor absolventi.

cand cautam de lucru mi-ar fi placut sa stiu de unde sare iepurele, in ce an a terminat facultatea si daca i-a fost greu sa ajunga acolo unde vreau si eu. fara sa fie timpul pierdut, am inceput grupul respectiv, in care multi s-au grabit sa intre. daca as fi lasat sa se formeze o coada, probabil ca ar fi aratat ca cea de la secretariat – unde, bineinteles, se imparteau, ca si pe facebook, etichete de studenti la stiinte politice.

ca sa imi placa ce-am pornit, din nimic, ar trebui sa nu se mai simta niciunul amenintat si sa intinda cate-o mana. mai bine decat noi nu stie nimeni ce putem aduce la un proiect. iar eu am cel putin o data nevoie sa fiu de fapt doi – nu se poate, dar pot sa scriu cuiva cu acelasi background? sunt joburi care s-ar potrivi colegilor absolventi, care nu intra intotdeauna peste tot. sunt discutii despre politica, facultate, economie, relatii internationale, cariera, trecut… sau ar trebui sa fie. prin alte tari, sunt.