in barcelona, part deux

pentru ca a mai trecut o saptamana si eu chiar nu mai stiu incotro ne indreptam.

andrei va fugi la mine cand se va simti slab in fata propriilor emotii. eu vin la el cu religiozitate in fiecare luni, si tin in mine pana la cortina de lacrimi ce nu as scrie niciodata la mine. nu suntem oameni rai si neadaptati. dar, poate, ne adaptati si pe noi.

shoppingul terapeutic a continuat. mult zara la zara emporium, pentru ca cinci etaje si colectii anterioare se combina mult mai usor decat o singura colectie pe jumate de etaj. m-am ales printre altele cu ghetele cele mai ghete din cate am avut vreodata, made in portugal, fix la jumatea drumului intre military si smart casual. carrie bradshaw ar fi fost foarte mandra de mine si de scancetele mele guturale cand ii spuneam vanzatorului ‘u u u lo se muy bien que no deberia pero asi es que me atrevo y me las voy a llevar y seran mis botas mis botas y de nadie mas’. am continuat isteric cu lloyd’s, prada, jack jones, american apparel, calvin klein, zestwo, lefties, berksha si inca cateva: dupa ce ai ghetele cele mai ghete, nimic nu-ti mai sta in cale.

m-am intalnit cu xavi la cafea si am vorbit in romana despre patru barbati de la masa alaturata. e un deliciu sa il asculti pe xavi spunand ‘uite cum baga in ei, o fi din cauza ca dupa merg la sala’ si ‘uite, pleaca, si eu care credeam ca mai comanda ceva, ca doar abia li s-a deschis apetitul’. am decis impreuna ca in jurul nostru se vorbeau islandeza, lituaniana si turca, pentru ca nu recunosteam niciuna din limbile care se vorbeau de fapt.

am schimbat mailuri cu tib, cu care anul asta nu m-am mai tinut de mana in barcelona. tib a scris un mail frumos, si dupa mi-a zis ca ar fi pacat sa se piarda intr-un mail. asa ca iata-l.

apoi intr-o dimineata ma plimbam pe strada si s-a apropiat de mine un baiat si mi-a spus ‘quiza te estuviste perdido’. i-am spus ca singurul loc in care puteam sa ma pierd erau ochii lui mari si negri. stiam foarte bine unde eram, pe carrer avinio, colt cu carrer ferran si spre partea dinspre carrer ample, de unde poti sa iesi pe josep anselm clave si de acolo fie pe la rambla, fie in port. trei zile ne-am tinut de mana. am fost in baruri chiliene, indiene, magrebiene, tiroleze si scotiene. am facut dragoste in hotel si in tren. in drum spre valencia mi-am promis sa uit de mine si sa pot sa ma reinventez dupa. n-am putut. mai incerc. azi ne-am luat la revedere, ne-am sarutat si mi-a promis ca ma asteapta sa revin in februarie. probabil ca nu ma va astepta, dar nu am pic de ranchiuna, pentru ca putini baieti pot sa iti spuna, ‘ce bine imi sta in bratele tale’.

printre altele am fost intr-un bar care daca-mi amintesc bine se cheama barras si este in raval. intrarea e din fier forjat, fara sticla, cu sarma ghimpata si tabla-camuflaj. si peste, o enorma stea roz. am fost acolo doua seri, lucrul care mi-a placut acolo a fost un mesaj pe langa celelalte doua traditionale cu vanzarea de alcool si tutun la minori. anuntul spunea: orice comportament homofob este interzis in acest local, pentru ca tulbura linistea clientilor nostri homosexuali si lesbiene. barul era mixt si nu prea vedeam nici homosexuali si nici lesbiene, dar poate tocmai de-aia mi-a placut mesajul.
am revazut la cinema el orfanato si vreau sa va reamintesc asa cum imi reamintesc si eu, vorbele aurorei, clarvazatoarea, interpretata de o incredibila geraldine chaplin: no se trata de ver para creer, sino de creer para ver. am vazut si intercambio cu angelina jolie si nu pot sa zic ca este un film rau, dar uneori mi-as dori ca angelina jolie sa uite ca e angelina jolie cand joaca.

am vazut si colectia noua din muzeul erotic si am masurat cu privirea doi falusi noi de abanos. privirea mea neexperta spune ca unul avea un metru patruzeci si celalalt doi metri, hai, doi metri si zece. ultimul a fost folosit in primavara lui 2008 la ritualul primaverii din nagoya. am vazut si expozitia uffizi la caixaforum si expoitia foto man ray la mnac-ul lor care se cheama tot mnac.

iar concertul tracy chapman a fost demential. atat de demential ca o iert pentru rebutul de album din 2008.
ah si am cadouri pentru anka, andrei, alexandra, kev, defbest, bogdan si nagy. sper sa ii revad pe toti pe 31 noaptea si sa ajung cu bagajul integru. nu am decat cu 10 kilograme mai mult bagaj de cala si pentru ca m-am cantarit in farmacie, am tot 67 de kilograme ca la plecare, cu toata ciocolata pe care am mancat-o.