nu cred ca sunt in stare sa am ceva mai mult decat un blog personal. bine, nici nu cred ca vreau, am destule lucruri pe lista de facut ordine, asa cum ziceam la un moment dat. le astern deci aici, fara sa sacrific nicio pasiune care ar aduce mai multi vizitatori. scriu vorbele asa cum o fac acum, cate una cate una, doar cu un plan vag in cap, nu in stilul programatic, structurat in care imi place mie sa citesc. si oricum ar fi… ziceam ca nu pot sa tin mai mult decat un blog personal, iar asta e amenintat recent din diferite directii.
in primul rand ma saboteaza colonelul. am vrut sa scriu ieri, mi-am notat si ce, a ramas notat – probabil ca o sa ma apuc de aia dupa inca o vizita la baie. mi-a fost niste pofta de kfc, dupa care am mancat o saorma, dupa care am stat sa scriu pentru master pana in orele matinale ale diminetii. sa scriu si sa… ma rog. nu m-am odihnit deloc in cele 6 ore de somn si m-am sculat cu doi ochi usturatori prin care ma uit acum spre monitor. 8 crispy, sos bun, 3 ardei, o lingurita de boia si carne, fara cartofi. trebuie sa iau hartie.
in sinea mea, cred ca daca scriu, imi trece. ma astept sa impart la doi, sau cati citim, chiar si lucrurile care dor fizic, astfel incat nimeni nu simta mai mult decat o piscatura. nu functioneaza atunci cand iubesc, de ce-ar functiona atunci cand mi-am sabotat digestia?
in al doilea rand… ma saboteaza masterul. cand am chef sa scriu, ma simt vinovat ca irosesc literele pe blog, desi ma bucur mai tare atunci cand scriu ceva frumos aici decat atunci cand incep un paragraf pe care il tot reformulez pana reuseste sa-mi respecte atat stilul un pic mai deschis cat si regula de vocabular academic. nu ne intelegem deloc, am scris 0. ieri am terminat o recenzie veche de un an, care mi-a iesit de trecere dar conforma cu cerintele pe care initial le-am crezut orientative. si m-am uitat la ele cu ochiul critic care acum imi e umflat.
deci am facut recenzie la o carte, la un an dupa ce am citit-o, pentru ca altfel nu pot sa intru in sustinerea lucrarii in vara.
in al treilea rand, ma saboteaza secretul, pentru ca nu tot ce-i personal ma priveste numai pe mine. uite ce putin pot sa scriu aici!
si in ultimul rand… am visat o tampenie care n-ar incapea pe niciun altfel de blog. doar pe unul personal as sta linistit ca exista un fir care poate fi urmarit pana la origini atunci cand ma plang. si m-as plange de un vis in care eram la un test de evaluare psiho-emotionala (cred ca e corect) si tanti care ma intreba chestii juca murdar. imi amintesc niste minute de liniste, in care n-am putut nici macar sa aud ce ma intreba, pentru ca in dreapta mea, discret dar animat, era un documentar despre obama si niste povesti cu lincoln. m-am uitat la televizor in timpul evaluarii, dupa care am continuat spasit sa fiu un pic peste medie, dar foarte departe de scorul maxim.
un cosmar, dar unul rafinat. sigur, mai sunt randuri. o sa le scriu dupa ce se vor fi intamplat. e retroactiv blogul asta personal al meu.