probabil ca se vede cu ochiul liber, blogul a patit niste tampenii. sigur ca o sa le rezolv, dar parca anotimpul e mai potrivit pentru scris carti decat pentru scris cod.
carpind ceea ce era nevoie, am dat peste o treaba neterminata, care s-a terminat singura intre timp. uitasem:
au fost recent, ca niciodata, doua camere ca doua lumi.
intr-una dintre ele statea mereu un aspirator, buran il chema. era metalic, vechi, lucios, cu un finisaj auriu care intotdeauna m-a facut sa-l zgarii cu unghia si sa ma infior. rotund, grasut, era un personaj in sine – de aici si faptul ca am reusit sa-mi amintesc cum il chema. de cand sunt eu este si el, desi la un moment dat nu l-am mai bagat in seama.
in cealalta – un bibelou. alb, de portelan, frumos ca niciun altul, desi prin tot felul de consignatii mai vedeam cate o chestie infinit oarecum mai tare. la un moment dat, inainte sa-l remarc, stiu ca s-a spart. iar cineva l-a lipit astfel incat nimeni sa nu remarce vreun defect. sigur ca s-ar fi vazut ceva daca l-ai fi tinut in maini, dar atunci ar fi fost oricum tarziu: de aproape tot ce fusese crapat devenea rid de expresie.
Jucarii mai vechi spui… Buranul pe care ma mir ca-l mai stii era pt tine “babau cu coada” – de fiecare data cand era bagat in priza pentru curatenie te ascundeai.
Daca ma gandesc mai mult aveai foarte multe jucarii dar cele mai importante erau: cacanu, beia, cocopa… imi trebuie un dictionar… pe care il voi face cu alta ocazie
lasa, mama, mai bine nu
Pingback: se intoarce