leaving with it all (messed up)

e un 2009 ‘:) ca anul trecut’. e totul un context in care mi se pune un nod in gat, e camera fuzzy atunci cand are asternuturi galbene. e un 2009 care incepe cu lucruri care trag sa moara, dar care supravietuiesc pentru inca niste luni. apoi probabil ca nu o sa o mai faca. toata lumea va fi mai single si mai usurata. bine, nu toata lumea: doar eu si ea.

ti-ai inchipui ca la atat de mult antrenament despartirile teatrale ar fi o bagatela. si totusi nu stiu cum se procedeaza la ultimul sarut si nici n-am idee ce inseamna ultima imbratisare. sunt mai ok minutele de dupa, pentru ca am convingerea oarecare ca lucrurile se strica foarte greu. nu ca ar trebui sa incercam mai tare ca sa le stricam de tot, ci e pacat.

e un 2009, in care noua e doar cifra iar jocurile de cuvinte cu ‘nou(a)’ sunt bune doar pentru blog.

nu am idee cum vreau sa fie lucrurile, stiu doar ca atunci cand am plecat n-am fugit, desi mi-a fost lehamite. inseamna ca-mi asum. plecasem in gand de cateva ori, dar cand in sfarsit am facut-o mi s-a parut ireal. invatasem ca daca astept un pic lucrurile se schimba si ca intotdeauna exista o forma curba perfecta pentru mine. invatasem ca ma potrivesc in ea, dar n-a functionat. am plecat cuminte, cu coada intre picioare si am mers niste minute, printre ganduri, pana la aurel vlaicu.

2009>2008