ironic. aseara… in timp ce vorbeam despre singura zi in care nu am scris pe blog s-a mai facut una. 25 noiembrie a ramas ‘una’, linistea – ramane un cadou destul de frumos, personal si greu de facut. mai greu decat o pictura, mai greu decat o felicitare.
aseara, in timp ce primeam rasfat se intamplau multe alte chestii in lume – alea care ma privesc nu neaparat bune. dar nu neaparat toate:
- frumos sa fie cafeneaua plina, deci sigur nu cu asta s-a echilibrat una dintre serile de care ar fi frumos sa ne aducem aminte.
- am uitat de o intalnire despre scoala – dar nu cred ca prin discutii la muzeu se restabileste echilibrul universului atunci cand stam in brate.
- in timp ce radeam – o poveste a ajuns sa ma calce pe nervi. desi am promis ca o scriu, pe mine nu ma amuza suficient de tare si o sa se vada asta. decat sa o stricam, poate pun un link. sa o ‘caut’.
- am lipsit de la sala – ma iarta lumea care oricum nu sesizeaza un kg in plus sau in minus. si daca nu ma iarta, oricum ma duc astazi.
- mama si-a rupt mana*. in doua locuri, dar s-a culcat si nu mi-a zis decat dimineata. mi-a transmis si complimente de la un coleg din generala, de la spitalul urgenta. acolo ne mai intalnim si noi… cu mamele cu umar dislocat sau calcate de masina.
*imi pare rau pentru suspans. l-as fi construit in continuare, dar trebuie sa plec de la calculator. alanis morisette a terminat demult de cantat, oricum.