am fost la tel aviv, la budapesta, la porto si in vama veche. intr-un mod ciudat toate s-au terminat intr-o zi de luni in care imi dadeam seama ca nu am scris nimic aici. nu gasesc un motiv plauzibil pentru care n-am facut-o (aia cu timpul ar fi cea care tine cel mai putin), dar stiu sigur ca a avut de-a face cu mine si felul meu de a fi. cand stiu ca ceea ce urmeaza sa spun nu e acceptabil, prefer sa tac. nu pot sa spun lucruri paralele, tacerea e cel mai bun raspuns. si fara a mai lungi inutil lucrurile, promit sa scriu in momentul in care am ce scrie si nu intra in categoria ‘asta trebuie sa scriu pe joacadeamine.ro’. in curand se face un an de cand am inceput sa scriu aici. sper sa se faca si zece. si chiar si fara vreo insomnie, sau rememorare de insomnie, sa fiu tot aici. si sa nu fi orbit intre timp.
*post care are sens numai pentru mine*
nu numai pentru tine
fie, pentru noi doi