lupus

daca imi tremura un deget atunci cand nu fac decat sa citesc, ma gandesc inevitabil ca ceva se poate strica chiar atat de usor.

pot sa incep sa scriu despre cum incepe sa mi se termina existatul, despre cum vad lucrurile mai clar. brusc fac un milion de evaluari in cap, vad ca nu asa se traiesc ultimele zile de stadiu constient. nu atat se realizeaza, nu asa se incheie zile, nu asa se inghite in sec atunci cand vrei sa spui un noapte buna.

sau pot sa o las din nou pe maine, pentru ca s-a oprit si era doar o spasma musculara. nu asa sunt toate?

later edit: nb si ‘neata ca raspuns de la paty. si in timp ce ma uitam la mesaj la 5, 2 ore dupa ce am adormit, ma gandeam cum suntem ca soarele si luna.