mar(m)ota plecarii

totusi, in reclama de la milka, marmota chiar invelea ciocolata. si cand te gandesti ce a ajuns expresia asta. semn de minciuna sfuntata, batut campii fara pic gratie, utopie. dar cand lumea vorbeste despre cum este/a fost in afara, mereu toti par a crede fara probleme ca totul e lapte si miere. totul e frumos la ei, fata de uratul de la noi. pe scurt, toti cred ca acolo, la ei, marmota inveleste ciocolata. eu sunt un sucit. nu cred. eu cred doar in marmota din reclama. in rest… e bine aici.

nu credeti? ia sa vedem. aici am invatat sa zic ca mi-e bine sau mi-e rau. aici pot sa zic ca imi e bine. o fi putin? poate. stiu ca o pot zice si acolo. important e ca o pot zice aici. aici sunt cativa oameni, putini, nu multi, oameni care conteaza. acolo nu e nimeni. da. stiu. avem avioane, avem internet si telefon. avem, dar eu nu ma sui prea des nici in masina sau in tren. la telefon vorbesc putin. la calculator stau mult, comunic putin, simt si mai putin.

vreau o casa cu iarba si copaci in curte. aici n-o am. dar nici acolo nu mi-o da nimeni. poate va fi sa fie. va fi aici sau acolo. nu tine de loc, doar de noroc si ceva munca. lenes as fi si acolo. poate o casa intr-un sat de-ale lui sergiu ar fi ceva linistit si placut.  mie parca mai bine mi-ar prinde una in campina. chiar si in ploiesti. nu stiu de ce, imi place la ploiesti. si multe nu mai sunt in lume. oricum, aici. nu acolo.

lumea se plange de bani. ca sunt putini. asa e. putini bani sunt. dar vad ca unii, aici, au multi. deci se poate. mai ales ca eu nu vreau prea multi bani. nu-mi trebuie, n-as stii ce sa fac cu ei. sa imi iau bmw. cum visez eu cateodata? sa? sa mai ce? sa imi iau(mai)  multe carti si-o canapea din piele pe care sa le citesc. suna bine. dar traiesc si fara. fara canapea de piele adica, ca fotoliul e mai mic, dar confortabil. iar carti oricum imi cumpar. poate sa imi intretin o familie. n-am. si cine stie daca.

unde m-as duce, cum as vorbi? adica, eu nu prea stiu mai mult de ceva engleza. se presupune ca ma pot descurca cu ea, dar vreau romana. iar daca imi place undeva fara engleza ce ma fac? ma apuc de invatat? hmmm… asta ar insemna ca nici serviciu prea atractiv n-as avea, nici n-as vorbi cu cineva. eu fara sa vorbesc mor. parol. e ciudat, ca pricep ceva franceza. da’ sa dupa trei cuvinte vorbite imi dau duhul. si ce mai citesc? imi trebuie romana sau engleza. cu franceza deja cititul aduce timpuri cu terminatii poate uitate. ei, poate. sigur.

apoi, nu pot sa plec singur. mai trebuie sa fie cineva. singur nu pot. asa. pur si simplu.

si mi-am adus aminte. ne plangem ca prostii ca ne e greu. si nici nu stim prea bine ce-i aia sa-ti fie greu. recomand o vizita prin africa centrala sau somalia, ca de astea stiu ceva mai direct. or mai fi si alte locuri la fel.  chiar! mergem acolo? ne facem voluntari si apoi ne intoarcem. comparam. vedem daca ne place la noi sau nu. cine merge?