din nevoia sa schitez una alta, ma roade importanta gestului de a anunta pe cineva ca de maine incolo are numai zile libere. sigur, asta in ceea ce ne priveste, dar ma surprind cautand forme empatice pentru incetarea colaborarii. uite, iar am facut-o. scriu asta inainte sa-i cer voie ancai, deci poate nu-i varianta optima de exprimare, insa am eu nevoie sa structurez lucrurile pe care am sa le spun.
as intreba lume cu experienta in despartiri de afaceri. dar probabil ca multele lucruri care nu au o reteta includ si astfel de comunicari. mai rece sau mai cald, mai empatic sau mai cinic… e un discurs pe care cred ca ar trebui sa si-l formuleze fiecare, asa ca ma includ si pe mine in proces.
am pregatit toata chestia asta cat de bine am putut. am evitat-o atat cat se putea la inceput, iar spre sfarsit am punctat neregulile ca sa nu trebuiasca sa le justific la prima auditie si ca sa am de ce ma agata in caz ca ajungem sa dezbatem. depinde de interlocutor. as reprosa furturi, as reprosa lipsa de respect, i-as pune in vedere ca pierdem prea multi bani ca sa ne permitem luxul de a fi ca o mare familie, sedusa de calitatile unei oi negre cu care trebuie sa se descurce. i-am dat termen de o luna, dar dupa numai o saptamana nu s-a schimbat nimic. presupun ca nu asteapta nimeni o luna ca sa inceapa schimbarea, iar de persoanele care mi-ar arata contrariul nu cred ca am nevoie. nu o sa reprosez mai nimic din astea, in mare si pentru ca nimeni nu cere/fura pentru ca ii e bine. ci pentru ca fiecare are o anumita problema pentru care merita sa incalce normele de morala. nu mi-e indiferent ca un pusti nu o sa mai aiba un loc de munca, dar foarte des mi s-a parut ca lui ii este.
ocazia asta de a intra in rand cu donald trump ne costa lunar prea mult. dincolo de niste milioane, cere nervi, timp si ajutor destul de des. nu mereu justificat, ci atunci cand merita punctat ca “fac treaba”.
e timpul sa cunoastem alte persoane. am cunoscut deja si trecem la al cincilea nou angajat. iar inocenta mea n-o sa mai ramana nici macar aparenta, dupa ce am avut o discutie de punere in tema care nu s-a concretizat decat in glume de liceu. sa ne prefacem ca nu s-a intamplat nimic m-a enervat intotdeauna. doar ca nu niciodata mai rau decat atunci cand am inceput sa platesc pentru serviciul asta.
unul dintre sefii mei ne-a spus un banc pe tema asta “un tip se duce la munca si este chemat de catre seful lui in birou pentru a purta o discutie. Seful ii zice am doua lucruri sa-ti spun: Primul lucru, vezi geanta aia mare? e plina cu arme, maine o sa omor pe toata lumea din biroul asta pentru ca nu mai suport. Tipul se uita speriat la el si intreba: Si al doilea lucru? Seful ii raspunde: Esti concediat!”
XD
ceea ce scrii aici doare foarte tare, dar puse sub aura cuvintului, pare mai dulce.
dar e foarte greu sa alegi care sta, care pleaca… si cred ca vei intilni pe cei care apreciaza acel pic de daruire in detrimentul eficientei, vei intilni pe cei care o evaluare se face din pix/tastatura , vei intilni pe cei care mai au reminescentele orelor de clasa, si vei intilni pe cei care inca cred in teoria managementului si introducerea lui la cele mai mici nivele.
cind ce spui se intimpla la nivelul redus, decizia e luata de o singura minte si drept urmare in afara socului nu ai alte frustari, dar daca vine de la o multi, riscurile frustarii sunt mari, avind in vedere citi au dreptul de decizie.
am trecut peste 2 valuri masive… si urmeaza un val la sfirsitul lui februarie.
un val a si fost mediatizat la vremea respectiva… a fost ca la Auschwitz: dai cu badge-ul si daca ai verde mergi in stinga si daca ai rosu mergi in dreapta…
un val a fost facut foarte corect… a fost luat un nr de schimburi si i-a dat afara… fara nici un criteriu… oameni vechi cu abilitate in lucru (Charlie Chaplin la norma la banda)
acum cica o fac ca la carte, conditie in care ar trebui sa stau linistia… sunt intretinator de familie.
pt altii ne lovim de modul in care se face evaluarea si ce fel de sef ai… care din cei de sus.