n-am loc sa ma supar. asta e primul lucru care mi-a sarit in ochi cand am deschis calculatorul, cuvinte scrise tot de mine. mi-am dat voie sa ma mai linistesc, am scris, mi-am iritat ochii cu clor la bazin, iar acum ma simt ca dupa plans: e o senzatie draguta, care mi-e suficient de straina incat sa ma mai simt baiat. barbat. frustrat, furios si nu in ultimul rand oarecum nesimtit. nesimtit pentru ca habar n-am ce fac, nesimtit pentru ca daca am gresit, cu siguranta se gasesc circumstante atenuante. nesimtit si pentru ca nu stiu unde, incerc fara folos sa-mi dau seama de ce.
o sa adorm cu mana in pantaloni, mangaind pe nimeni pe fund, partial bundy.
mi se pare ca n-am loc sa ma supar, e prea incarcata atmosfera. spatiu n-am atat de mult, forta n-am suficienta incat sa stric ceva, iar de filmat nu ma filmeaza nimeni. in viata mea de zi cu zi, dramatismul se cam pierde. imi dau voie sa fiu patetic atunci cand il construiesc pe blog, cu mici retineri ma supar si imi trece.
ca tot te intrebai… astea sunt valorile. nu le gasesti pe *.ro, pui mana si le cauti pe *.com. asta e valabil pentru orice “group”.
si… reclamele nu si le fac ei, d’oh, ca altfel se numeau gentie de publicitate full-service. just saying…
“pui mana” zici. ok, o sa pun mana, dar nu cred ca-i aceeasi companie. e acelasi nume, asta da.
iar pe reclame — le aproba. ma intereseaza prea putin cine le-a facut, pentru ca multe dintre ideile bune sunt refuzate din motive exagerate de risc.
thanks for stopping by