asta a zis-o shirley temple. si faptul ca a zis-o mi-a amintit de melodia asta. iar melodia asta mi-a amintit de un craciun vazut prin parbriz in anul in care craciunul n-a insemnat nimic legat de craciun. in ziua respectiva m-am asezat cuminte langa tine, mi-am pus centura, si am asteptat sa treaca ziua (pentru ca mereu maine este plin de speranta. si atunci maine era inca si mai plin de speranta. viata, azi, e o serie de maine care cumuleaza toata speranta pe care n-am avut-o pana acum). drumul era o curba perpetua, ma intrebam chiar, daca nu cumva ne intoarcem de unde am plecat, noi doi si nimeni altcineva. de unde am plecat anevoios, pe drumul asta de craciun, sau de unde am plecat firesc. si drumul hmm poate era un drum möbius pentru ca stiu ca lumea e un möbius strip, doar ca niciodata nu te afli in punctul in care vrei. si mi-am mai amintit ca pe marginea drumului era un panou publicitar urias cu imaginea unui drum. drum care continua drumul pe care noi inaintam. si am vrut sa trag de volan si sa intram in drumul din decor. am fi fost tot numai noi doi.
mai e foarte putin pana la craciun. si nici anul asta mos craciun nu o sa imi ceara autograful.
mai e mult pana la craciun..poate trage mosu’ de volan
@defbest: pai si eu la varsta ta imi inchipuiam ca mai e mult pe 19-oct pana la craciun. la varsta mea, mai e foarte putin! ;;)