in loc sa dorm, am luat decizii. n-am incredere in ele, le vad acum ca pe niste scapari de plictiseala, ocupatii de frig si continuari ale unor vise intrerupte de frisoane (am racit). treaz, le inteleg ca pe niste ‘ar fi bine’ mai degraba decat ca pe hotarari informate. gesturi lejere, de sarbatori. e si mult mai comod sa nu mai caut avocat (cu cateva luni in urma, enervat de chestii la care nu as reactiona nici acum altfel, ma gandeam sa aduc niste echitate in relatia mea cu taica-miu; financiara).
asa cum functioneaza morisca zvonurilor, au ajuns si la mine noutati. vechi. n-as mai face eu demonstratie dreptate, probabil n-are ajunge decat mizerie mai departe. ideal, fiind liniste, aveam si eu de ce sa fac gestul respectiv, dar asa… trebuie ca e greu sa te uiti inapoi catre asa o istorie. eu o condamn. nefiind atat de diferit de oricine altcineva (nici eu nici el) probabil ca oricine ar condamna-o, mai mult sau mai putin, in functie de informatii. direct proportional – cu cat ar stii mai multe, cu atat ar condamna mai mult? sau invers proportional – ar descoperi o spirala de circumstante atenuante? nici nu stiu.
la un moment dat, fiind racit aseara, m-am gandit ca n-as putea sustine efortul de a face o mizerie. si banii aia, de unde sa-i scoata?
Trebe sa te dedici cu totul episodului si sa te astepti la cele urate:) nu incap sentimentele cele bune in cazurile astea!
off topic: sarbatori fericite!