am vazut la un moment dat un afis pe internet. era la fel ca asta: zicea fiecaruia (pentru ca sigur mai vroia sa auda o data)…
te iubesc
destul de legat de postul in care ma recunosteam egoist, am lipit rodul navigarii de 2 zile in lift. din stumble in stumble am gasit ideea asta pe internet si pentru a putina oara in viata mi s-a parut mai putin importanta originalitatea. m-am gandit ca un gest bun e mai frumos decat mesajul secundar, am ales un singur sens atunci cand vroiam ca altii sa citeasca ceea ce mie imi e ascuns: le-am zis vecinilor ca ii iubesc, fara sa ma semnez, fara nimic. si i-am invitat sa zica mai departe, discret, jucaus si mai in siguranta decat intr-o conversatie.
biletelele cu “da mai departe” au disparut dimineata, cand m-am trezit eu pregatit sa fotografiez progresul.
am desenat afisul cam intr-o ora, mai mult am stat la text decat la punerea in pagina. l-am printat azi-noapte si l-am lipit tot atunci. am pus .nu? ala ca sa acopere din gol si ca sa ne amuzam noi aici stiind de la ce vine. la momentul respectiv, riscurile din capul meu se rezumau la mazgaleli pe afis, raspunsuri la “.nu?” si alte mizerii scrise in continuarea lui “te iubesc” (de ex: “in gura” sau “anal”, dupa caz). mi le-am asumat, dar excesul de zel al celui care l-a facut sa dispara fara nicio urma nu-l inteleg. kev a facut la fel, dar se astepta.
banuiesc batrani, pentru ca femeia de servici nu lucreaza sambata. in ordine, urmeaza vecinii emo de la 7. am vecini usor cretini, dar sunt sigur ca ma pot contracara cu impresia initiala ca afisul a fost pus de vreun sectant.
daca eram vecini era clar ca luam un bilet dar nu stiu daca il si dadeam mai departe. de fapt e greu sa dai mai departe asa ceva nestiind toata povestea. Jocul in sine, dupa parerea mea, era mai important decat mesajul si mi-e greu sa cred ca avem de-a face cu cineva care a respins jocul, mesajul, poate, …
we should do this more often!
culmea e ca afisul de la mine din lift cu “ba animalule nu mai scuipa si te pisa in lift” a ramas mai mult de 3 zile (cel putin) iar asta nu cred ca a rezistat mai mult de 4-6 ore.
foaarte tare
eu daca eram vecini cu siguranta luam un biletel si-l dadeam mai departe. Gaseam eu cui… (ba chiar si asa s-ar putea sa printez unul virtual si sa-l ofer ca dedicatie lipit de un cadou pe care l-am cumparat intr-un moment de nebunie tranzitorie)
eu ma intreb ce e asa de amenintator sau pervers sau nu stiu cum intr-un afis prin care primim o declaratie de iubire (impromptu, gratuit si fara obligatii ceea ce e si mai minunat?). Daca ar fi fost in orice alta luna as mai fi inteles ca nu se prinde mesajul -dar asta in care suntem bombardati cu: iti iubesti nevasta ( -ia-i bijuterii de la…), iti iubesti copii (ia-le jucariile cele mai noi si mai cool de la …), iti iubesti vecinul (o felicitare Hallmark?). Mesajul – pentru mine si facand abstractie de poveste – e clar: te iubesc (e gratis) si da mai departe (gratis).
Dar cand dam de niste iubire gratuita, ni se face frica poate…
@annamari si pentru mine era gratis. ma rog, timp si toner la imprimanta.
iti dau fisierul daca vrei, sa nu mai desenezi
vreau şi eu afişul să îmi iubesc şi eu vecinii
mail, apoi dau eu reply cu afisul (cu modificarile de rigoare. ma gandesc ca nu toata lumea vrea .nu ala strecurat la biletele)
iti trimit un e-mail cand ajung acasa. (btw, eu vreau .nu in biletel).
si mutumesc …
cum sa dai mai departe un biletel pe care scrie te iubesc?
eu l-as restitui, drept recunostinta…
ps: depinde de felul de iubire la care ne gandim si cat de in serios o luam…
cum sa tii pentru tine te iubesc?
nu il tin pentru mine…tocmai…il ofer, in semn de reciprocitate
, celui/celei care mi l-a inmanat…
cam asta e originalul. desi e altceva decat vazusem.
invalid address. nu pot vedea originalul.
Now, I see…It makes sense…