de nesomn aveam nevoie ca sa imi consum starea in scris. ma descurc in orice alta situatie suficient de bine incat sa n-am nevoie de disciplina scrisului, multumesc. astfel ca dizertatia cu care sa sfarsesc odata masterul, corectura cartilor de copii pe care le amana mama si cartea pe care imi doresc sa o scriu in cele din urma evitand-o imi vor mijloci cearcane corespunzatoare. la timpul lor. curand.
dar ‘curand’ in termeni cosmici, nu maine-poimaine. intre altele, nu stiu care, as motai nervos ca pierd vremea motaind. fiecare a doua persoana de pe strada ma enerveaza, asta daca nu cumva apuca sa treaca doua pentru care sa nu fiu pregatit – urmatoarea ma scoate rau din sarite si o leg de gandurile mele cele mai alergice. ziua de primavara a unuia dintre noi o sa mearga prost, a mea.
are cele mai lungi zile primavara, tin minte asta de anul trecut: parca nu se mai termina – abia incep, trec foarte greu si in fata unei retrospective habar nu am unde s-au dus 8-14 ore. la sfarsit, pe la 11 noaptea mi se face somn, dar nu suficient, pentru ca n-am facut nimic pana la urma.
cand eram mic dadea un pic de soare si ma duceam afara cu o minge cautand raceala si sa enervez vecinii. lor nu le placea niciunul dintre sporturi, eu nu aveam chef de jocuri civilizate cu carti, creta sau fete. moseam in perioada aia complexe psihice care imi tin acum de urat. uneori ma enervam din nimic, doar de dragul unei aruncari mai dificile la cos. puneam presiune atunci cand nu aveam nimic. cream competitii intre mine si mine pe care apoi le-am transformat intre mine si ceilalti si nu le mai castig de fiecare data. acum cred ca am revenit la prima tendinta.
imi lipseste un termen fix de comparatie – totul este relativ atunci cand este primavara. atunci cand imi pare inutil ma aleg totusi cu ceva, dar atunci cand ma astept sa invat dau de lucruri diferite pur si simplu. nu mai bune, nici inferioare. am 25 de primaveri si m-au cam obosit. o sa tai o propozitie din text si o sa ii dau paste in titlu.