nu31

locuintele sunt concepute si construite pentru anumite nevoi. nicaieri nu e asta mai adevarat decat in blocul meu, construit socialistic dupa niste planuri standard. asta este si motivul pentru care orase din regiuni diferite, de la nord la sud si pe orizontala care intregeste o cruce, ies la fel in diferite fotografii. confort I, confort II, confort III si diferite tipuri de garsoniere sunt notiuni universale, pe care anii 70-80 inteleg ca le-au uniformizat pana la nivel de detaliu (am fost pe teren in cadrul unui studiu despre locuire; nu sunt atat de destept).

trebuie sa invat sa locuiesc in apartamentul asta. sa-mi placa. sa-i zic mai des ‘acasa’ descriptiv, nu asa cum fac acum – ca lumea sa afle un raspuns normal la: ‘incotro?’. locuirea e o treaba complicata, e un fel de arta a relaxarii sau cel putin asa ar trebui sa fie. e un fel de a pune piciorul in prag si a face un loc sa fie al tau. si mai e o panza alba pe care te poti exprima astfel incat sa te simti in siguranta intr-o subcultura al carei centru esti. n-am vazut-o niciodata asa, nu in intregime, dar pot sa-i dau sensul asta fara sa ma impotrivesc.

ca si mine, a existat cineva care a inceput sa locuiasca punand cap la cap un plan. semne de carte cu lucruri frumoase din care si-ar face un ‘acasa’ plus alternativele au fost stranse intr-o carte pe care am ajuns sa o cumpar. mi-a dat curaj sa fac si eu toata treaba asta publica. eu am un folder cu bookmarks si niste fotografii imprastiate, am franturi de idei si amintiri pe care o sa ma chinui sa le descriu cat mai grafic. nu recomand cartea respectiva, pentru ca mi-as rapi un motiv de scris. dar am luat-o de la diverta, redusa, cu vreo 200 si ceva de mii, prin ianuarie 2010. se cheama ‘hildebrand’s home directory: a sourcebook of design for living’.

cumva, am ajuns intr-o casa a mea, cumva am inceput sa vreau atat de multe incat de fiecare data cand se strica ceva optiunile sunt coplesitoare (atunci e cea mai eficienta ocazie ca eu sa fac imbunatatiri). fiecare bec e o provocare si o ocazie in acelasi timp. nu ca as avea bani sa ma joc, dar am imaginatia sa visez. desi cateodata ocolesc tot alfabetul ca sa ma hotarasc pana la urma pentru pasul B, as vrea un loc in care sa pastrez toata calatoria asta imaginativa (o sa-mi dea si nostalgie si inspiratie mai incolo, sunt sigur)

o sa scriu in engleza, prea am neglijat exercitiul asta pe blog.

de vreo doi ani, eu locuiesc singur in bucuresti, la etajul 8, intr-un bloc din zona iancului. mi l-a lasat bunica, iar eu l-am mostenit asa cum a putut sa-l intretina ea, cu anii ei, fara sa apuce sa-l vada “scos la lumina pana mor”. desi apartamentul a fost construit pentru nevoile tip ale societarului multilateral dezvoltat bunica a trait in el si s-a simtit ca acasa. acelasi lucru mi-l doresc si eu.

sper la sugestii, incurajari si recomandari calduroase. m-am obisnuit sa nu le primesc, dar promit, in schimb, sa raspund la ele si sa fac cate un update de indata ce este cazul. nu anticipez sa fie cazul des, deocamdata bugetul este limitat de criza, de salariu si de toate piedicile care mai apar intre timp. cineva destept in domeniu ar fi o bucurie. ofer la schimb gandurile educate disciplinate sa fie atente la lucrurile sociale, pareri si trimiteri la lucruri interesante.

nu31.tumblr.com e un proiect personal, care sper sa-mi dea multa organizare si sa-mi ceara putin timp. o sa-l mut aici, atunci cand o sa am vreme – chestii administrative.