joe 1 este un tip foarte influent din new york. astazi dupa-masa a venit la noi sa ne vorbeasca despre criza financiara din pozitia de profesor universitar la columbia. dar si din pozitia de fost chief economist la banca mondiala si din pozitia de laureat al premiului nobel pentru economie (care de fapt nu este un nobel, dar, sa zicem). ce ne-a spus a fost comparabil cu un articol bunicel din financial times, legat de subiect (sau, sa zicem, le monde diplomatique, pentru ca se nimereste mai bine). am aflat ca unul din sase americani apti de munca este somer, si ca asta ar trebui sa ma ingrijoreze foarte tare.
joe 2 este un tip care ar putea deveni influent, tot din new york. este mult mai tanar decat joe 1. astazi dupa-masa mi-a povestit pe malul dunarii despre scurta lui experienta dintr-un fel de oras utopic, o comunitate retrasa creata pe principii arhitecturale ale orasului ideal (circular, parca). mi-a povestit despre asta in sila, ca despre o experienta cumva mincinoasa, care l-a facut sa isi piarda cateva luni bune din viata. these fucking hippies, tot repeta si scuipa in dunare. am inteles ca vrea lumea reala, de aici.
in budapesta au reaparut la toate gurile de metrou vanzatorii ambulanti (ca in bucuresti, de altfel). au baterii, sosete, ceapa, ardei si covrigi. unii au si ceasuri sau aparate foto. altii au boxe puternice, un microfon si o chitara, plus o poveste despre dumnezeu cel bun care va veni cu salvarea din infernul de aici. in budapesta la gurile de metrou se moare (spre deosebire de bucuresti), pentru ca aici se refugiaza toti oamenii fara adapost in timpul noptii, atunci cand e frig. in budapesta se strang toate fetele triste ale europei de est, pentru ca aici este capitala filmelor porno a europei. in budapesta multa lume se uita urat la tine daca vorbesti o limba straina cu voce tare. in budapesta cam toata lumea are un sentiment de vina “colectiva” care credeam ca este specific doar locului de unde vin. in budapesta gasesti un mcdonalds la fiecare kilometru. budapesta este un oras superb.
legatura este ca joe 1 a avut de-a face (desi acum o critica) cu strategia aplicata budapestei (printre multe alte orase). capital volatil, care acum a plecat. budapesta, chiar inaintea bucurestiului, a fost fortata sa se imprumute de la institutia sora a bancii mondiale, fondul monetar international, iar acum se intoarce la nivelul inceputului anilor 90, cu micile tarabe cu vanzatori ambulanti, cu lucratorii zilieri, cu mai multa politie, cu mai putin turism. joe 2 vrea lumea reala si nu mai crede in utopii. those fucking hippies nu au o solutie, degeaba fac ei orase circulare in sudul indiei sau dumnezeu stie unde. budapesta e frumoasa, in schimb, plina de baruri si de fete care asteapta sa fie cunoscute. lumea lui reala insa se rezuma tot la capital (uman) volatil: vine-investeste (timp-nu mult)-pleaca; budapesta ramane. realitatea asta e tot o utopie.
eu ma tot intreb cum e mai bine.
(n-am putut astepta pana duminica pentru ca ar fi trecut efectul dupa-amiezei de astazi)