o fila

este o fila de jurnal de exit poll de alegeri prezidentiale de romania, din bucuresti. nu am fost la mai multe. dar unul parca a fost suficient ca lumea sa ma intrebe la intervale regulate de cifrele pe sectia noastra, de tendinte, de rezultate preliminare (de la centru). unde se poate vota pe liste speciale? si, bineinteles, dumneavoastra de unde sunteti, ca sa stim sa scadem niste procente. de la basescu probabil ca scadeau, noi intrebam pentru csop.

dar nu despre asta as fi vrut sa scriu. incepusem o cronologie pe foaie, din dimineata zilei de 22 noiembrie. prima mentiune a fost retroactiva – mi se paruse mie ca 5:50 nu trebuie sa existe intr-o duminica asa ca ma culcasem la loc. am renuntat odata ce-am avut treaba de facut, dar tot ce merita povestit in cuvinte mi-a ramas in cap (cifrele le publica alte bloguri, mai de succes, numite si presa in ansamblu).

la 7 dimineta un domn tipa ‘noi vrem sa votam’ si ne-a refuzat prima incercare de sondare. jumatate de ora pana la urmatorul alegator am incercat sa ghicesc unde se grabea la ora aia atat de dimineata, cea mai buna optiune fiind o nunta.

pana la 12… am avut numai geoana si basescu, cu mici oameni matinali care aveau niste treaba, dar au venit si pentru crin. multi dintre ei au legat votul de biserica, catre slujba sau intorsi de acolo, drept pentru care… au votat cu geoana (imi aduc aminte de reperul lui moral – patriarhul daniel, cati sa fi fost multumiti de raspunsul asta?). spre amiaza, cand toti batranii constiinciosi au ajuns sa-si spuna cuvantul, mai toata lumea era descumpanita: mircea geaoana era votat din plin, basescu in secret, crin antonescu era al treilea, iar alti oameni religiosi votau cu becali daca tot ‘nu trebuie sa ne spuneti neaparat, dar asta e tot scopul pentru care v-am intrebat’. pareau, totusi, parveniti.

cu oprescu n-a votat mai nimeni. mi-au raspuns vreo trei astfel de cetateni, naufragiati. stiau ca e degeaba, dar sperau totusi iar eu a trebuit sa le sparg balonul de sapun. mai nimic nu era, oricum, confidential. iar rezultatele pe sectie… nu-s semnificative. de-asta mi se pare mult mai reprezentativa povestea cu comportamente, judecati si feluri de-a gandi, care nu incap in chestionar. nu stiu cum sa le marchez, sunt cam multe, dar sper sa va pot castiga bunavointa si rabdarea.

toata ziua am fost inconjurati de tineri si fetite porno. ramane un mister cum la ora 6 copilele de 20 de ani au inteles ce important era sa arate prezentabil, in vreme ce eu eram cu un hanorac prea mare si decolorat, ciufulit si murdar de pix pe mana. se flirta intre partide, se trimiteau priviri si catre baietii aia doi cu chestionare. de-asta nu cred ca e momentul ca eu sa intru in politica, nu cred (inca) in modelul ambalat frumos si trimis pe traiectoria boureanu. udrea nu mi se aplica, dar fetele… fetele alea o sa ajunga pana la mijlocul drumului exact ca ea. sunt sigure ca au de castigat inainte sa se faca o selectie. erau si cativa baieti, ei probabil o sa renunte la obiceiul prost de a face politica de tanar, pentru ca flirturile nu-s pentru pozitii egale, ci pentru alea de mai sus.

toata lumea era descumpanita, daca nu cumva agatase un jandarm (si erau doar doi). nu roia nimeni in jurul nostru care sa miroasa a trandafiri. daca erau prin sectie, atunci nu erau interesati de cifre.

spre pranz am primit niste mancare, cu sloganul ‘hai pdl’ sau ceva cu basescu, oricum. ne facusem niste prieteni, iar un domn la costum era bucuros ca ii castiga echipa. ne-a dat si noua niste mancare cumparata (probabil) din banii nostri indirect si pregatita la o cantina dotata direct din banii nostri. toti observatorii de la pdl primisera cate ceva de-ale gurii – ca sa nu plece din sectie si ca sa stea linistiti, probabil, ca e de unde, e de bine.

o doamna de la bec a trimis un presedinte de comisie acasa. avea baston, din cauza unui defect congenital de mers. in concurenta cu dublura lui de presedinte de comisie, a pierdut: nu avea nici tocuri, nici fund conturat, nici macar o camasa argintie peste un sutien push-up. nici ruj si cu siguranta nici atitudinea corespunzatoare.

iar unii oameni te cautau cu privirea. mult mai putini au fost cei care mi-au dat cu punga spre cap, cu punga lor portocalie, scarbiti de mogulii care umbla la cifre si de televiziunile care renunta la tot ce-i portocaliu din platou. ah, acelasi fel de-a gandi il avea si o fetita, tot de la pnl: a chemat jandarmii, semnaland un incident la masa membrilor din comisie. acolo unde se dadeau buletinele de vot ar fi fost plasat strategic un pix. un pix rosu, care chiar daca era rotring, era facut la comanda pentru un geoana care nu contenea sa-si faca o campanie subliminala.

un domn cu fular alb, se plimba incet de la vot spre casa cu ‘hai romania’ inscriptionat citet. era prapadit, batran, refuzat de toate si bucuros ca ii tine campania de cald. atat de bine ar fi fost sa mai continue campania inca 4 ani. 5, sa dea dumnezeu! daca totul era de pomana, atunci si apa baietilor cu chestionare putea fi dorita liber. dar l-am refuzat cu cel mai clar dispret pe care l-am simtit in ultima vreme. era, pana la urma, din banii lui vecinu’, ce-i cu poftele astea razlete? si de unde pana unde bem noi unii dupa altii? du-te, domne, d-aici!

a fost toata o zi frumoasa, si mie mi s-a parut. lumea era multa si organizata, isi croise toata duminica astfel incat sa puna si o margica in urna. toti pareau mai inteligenti decat intr-o zi normala, semn ca se poate. ieseau din casa, dezbateau pe drum, erau intelegatori si aveau un simt al datoriei pe care mi l-am dorit sa-l gasesc de fiecare data cand am vrut sa fac ceva nu-singur. se vedea ca dezbatusera ceva in ziua respectiva si ca la televizor nu mai rula informatie gata mestecata. in ziua asta frumoasa am intalnit doar doi oameni nervosi, amandoi sariti de pasul chestionarului. un singur betiv.

o doamna, pana sa uit, uitase de la urna pana la iesire cu cine votase. nu mi-a venit sa cred, am insistat. mi-a spus in soapta, ca si cum ar fi tradat un secret (confidential nu suna atat de bine), ceva ca eu sa ma aplec. chiar nu mai stia, dar mi-a descris candidatul cu care votase:

- ala, mama, care are afise multe prin oras
- aaaah! aaala! ala care?
- ala care a aparut si la televizor in ultima saptamana
- da, cred ca stiu care. si am inregistrat un refuz de a raspunde la exit poll din partea unei femei de 80 de ani (la prima vedere)

oricum, domnul geoana merita votul nostru. sau basescu, ‘ca ne-a dat in plus la pensie’. crin e in regula, dar ‘il trage in jos fostul ministru’ cateodata. si este unanim acceptat ca ‘nu are partid care sa-l sustina, pnl e de 18%’. iar crin ‘nu e ca basescu care si-a facut partid. bravo lui! a santajat, i-a amenintat…’. in principiu, pentru ca meritati un premiu pentru a fi citit pana aici, interesati de politica si pacaliti cu altele, mai nimeni nu voteaza in turul 2 cu basescu, in afara celor care l-au sustinut si in primul rand. voturile de la crin sunt oricum antibasescu, cele ale lui geoana sunt de obicei consecvente.

iar mecanismele de gandire care pot defini mai tarziu exceptiile, cele de care am aflat eu la sectia din zona lacul tei, il fac pe geoana comunist (deci daca nu crin, atunci votam basescu) sau pe crin neexperimentat (daca nu geoana, atunci basescu). iar eu am votat cu crin antonescu, optiunea mea pentru turul doi confirmand oricum regula: geoana, psd, alternanta la cotroceni.