o sinapsa se cimenteaza in dauna uneia virgine. si asa apare intuitia

pagina cu lucruri pe care trebuie sa le fac (adica bucketlist) face sa paleasca orice lista de cumparaturi/sarcini de care m-as apuca. m-a tot batut gandul sa nu ma apuc de o rezolutie pentru 2009 pana cand a castigat: nici nu mai incerc. ma forteaza un pic ideea ancai sa ma ajute cu jocul, dar aici si vreau sa ma opresc. ramane sa-l incepem impreuna ca sa vedem unde l-om lasa. e un proiect pe care l-am visat atat de mult incat nu mai are nimic concret in el, daca ar fi sa ma apuc acum de el as facea-o ca sa nu regret. dar trebuie sa (re)incepem de undeva, ce rost ar avea nazuri?

mi-ajunge chestia asta veche de vreo 2 ani ca sa ma uit din nou in spate. si din cand in cand imi aduc aminte de un gand pe care mi-l formulasem in cap si a fugit pana sa ajung la tastatura: e cu atat mai greu sa te uiti spre viitor cu cat aduni mai multe chestii in punga cu experiente. toate sunt greseli sau reusite care arata cea mai buna cale, pana cand apare alta, pana cand nu mai vezi niciuna din cauza unei paduri de ancore. eu sunt trecutul si ideile pe care le-am avut.

in 2007 m-am gandit la joc. am luat licenta. am incheiat 5 ani de prima iubire, dar asta abia la sfarsit. am intrat intre timp la master. si am cunoscut niste oameni pe care acum incep sa-i uit.

as vrea sa-mi aduc mai multe aminte despre 2008, pentru ca am crescut, pentru ca lucrurile nu s-au schimbat atat de mult incat sa fie unice. si pentru ca am in cap ipoteza ca o duc mult mai bine decat constat in urma unei analize. anca si-a facut una, eu imi fac una in cap si mi-am notat pe telefon una alta. dar ca sa trivializez un pic de stiinta, as face-o in scris, simuland un spirit academic spre care la un moment dat o sa stiu ca ma indrept cu mai multa viteza.

hopsi.metodologie

eu (anka la aparat) ma uit in urma si vad un pic mai multe zile de cand am terminat facultatea decat andrei. asa ca s-ar putea ca stiinta mea sa schiopateze, dar nu e bai. sper. plus ca, jucandu-ma de-a 2008 la mine, nu am gandit nicio metoda. asta inseamna ca acum fac si un exercitiu pentru mine, care s-ar putea sa aduca schimbari si in jocul meu.

pasii mari parca erau operationalizarea termenilor, ipoteza, metoda de cercetare. e ceva putred la mijloc, simt ca vorbesc prostii. dar ne oprim la pasii astia (fara sa stiu daca sunt toti, daca sunt buni, daca sunt unii inclusi in altii, ce altceva esential lipseste), pentru ca pasii astia ne sunt buni pentru moment.

de operationalizat:

• anul trecut = ultimele 365 de zile + 1 ramasa (maine)
• bine = lucruri care te fac sa zambesti, care ti s-au intamplat frumos fara sa le astepti, pe care le-ai dus la capat, peste toate relele (si la lucruri se include tot: oameni, reusite profesionale, mancare, orice…)
• rau = regrete, neimpliniri, dezamagiri, lucruri pe care ai fi vrut sa le faci dar le-ai amanat, impiedicaturi, rautacisme. cam asta e, ne mai gandim pe parcurs.

metoda este introspectia, poate cate un interviu in profunzime pe ici, pe colo, pentru lamuriri. poate un pic de observatie participativa la vietile celorlalti, atinse de tine si care iti poarta amprenta. notarea se face cu plusuri si minusuri. evident, plus daca e de bine, minus daca e de rau. cate plusuri si minusuri, depinde. chiar si de momentul cand o gandesti sau o spui cu voce tare, ca sa te auzi spunand-o. dar mai ales de cat de mult te-a marcat, cat de mult te-a schimbat, cat de mult a contat cand ai pus capul pe perna in fiecare seara dintre cele 366. ordinea in care se insira chestii nu e importanta, adica nu trebuie grupate dupa criterii. dar poate fi un indiciu pentru cate plusuri si minusuri merita. poate. plusurile si minusurile nu se numara decat la sfarsit. nu se trage cu ochiul in urma. numararea se face nu cu cele patru betisoare taiate de al cincilea, ca in romania sau in jungla, ci cu dragutul caracter japonez din cinci liniute bucata de mai jos. e de spus ca, da, desi am photoshop si illustrator pe calculatorul de pe care scriu, desenul e facut in excel. si editat de andrei, el stie cum. botesteanu, ai legatura.

studiu de caz (in lucru)

studiul de caz l-am inceput pe telefon cu regularitatea cu care imi dau seama de chestii atunci cand fac orice altceva. 2008 e anul in care am acceptat asta, impreuna cu alte lucruri pe care le-as numi imperfectiuni din teama de a ma constata defect*. e un fel de an in care am acceptat definitia de ‘om mare’, fugind in continuare de statutul de adult, mai mult in gluma pentru ca sunt sigur ca m-a ajuns deja in urma.

mai am mici scapari si cred in continuare ca vreau sa fiu atat de batran incat sa mi se para foarte putine regretele pe care le voi fi adunat atunci cand voi incepe sa ma povestesc.

o secunda, sa ma uit pe telefon. si sa ma enervez ca dintr-un motiv aiurea o sa dau o ordine lucrurilor care mi-au venit deja in cap.

• am iubit, ceea ce nu rationalizam ca fiind posibil. am avut aceleasi probleme de copil mic pe care le au toti copii mici atunci cand se indragostesc prima oara, la sfarsitul lui 2007. m-a lovit anul, am zis la un moment dat te iubesc si mi-am dat voie sa fiu mai dragut decat imi convenea. mi-am descoperit o convingere pe care vreau sa mi-o pastrez, aia ca iubesc din proprie initiativa (era un citat pe tema asta intr-un comentariu la octavian). si ma port asa cum mi-ar placea si mie sa fiu vazut, intotdeauna ca jumatate plina a unui pahar pe care habar n-am cine l-a lasat pe pamant. ne-am despartit de trei (?) ori, atat de greu incat am obosit. obosit scriu si acum, iar un gust amar ocupa mai mult din cerul gurii (sper ca numai pentru ca e mai recent) decat un zambet dulce (care e pe undeva pe-acolo). am sters ceva din ce inca mai sper. (+/- -)
  mi-am adus aminte astazi ca stiam la ce sa ma astept in relatia cu caty, dar mi-am asumat-o. cu stoicism, parca a fost un moment in care am zis ca e mai bine sa fie mai frumos decat era si de atunci incolo m-a bucurat sa aud ca ‘oricum nu eram suficient de buni prieteni’. am fost doi, dupa care am fost unul, iar la un moment dat am plans. am castigat un fundament pentru momentul in care as zice ‘mai bine nu’, desi nu ma vad zicand asta niciodata. (- – -, dar fara sa contabilizam). nu, nu-mi intrase ceva in ochi.
• am admirat si mi-am gasit in sfarsit modelul care-mi lipsea inca de cand mergeam cu oamenii mari la terasele postdecembriste. mi-am dat voie sa sper la un bine absolut. l-am urmarit pe obama un an si ceva si am simtit ca am castigat impreuna, desi am facut prea putin. deocamdata. (+ +) m-am bucurat, iar asta n-are cum sa fie niciodata un fleac pentru cineva care zambeste adesea stramb, dintr-un motiv care-i inca uitat.
• cafenea. dar nu-mi gasesc locul si stiu ca-s tampit pentru ca cred asta. (+ + / -) e totusi ceva prin care e bine sa trec, pentru ca sunt ala care mi-as fi pus tot felul de intrebari legate de perioada asta, la un moment dat. stiu ceva lucruri in plus; si am dat afara si am aflat ca nu-s chiar nesimtit ci doar tight ass, la figurat.
• m-am tinut de sala si m-am lasat de cateva ori pe saptamana. (+ / -) dar am un an jumate
• am cunoscut o clasa intreaga de prieteni, cu care ma inteleg mai bine sau mai prost. si cu care am reusit sa ma surprind atunci cand am avut nevoie de o vorba buna, un pahar sau un ajutor. sau un repetoriu intreg de clisee verbale. am pierdut niste prieteni, in neantul distantei dintre oameni in curs de asezare pe cursul propriei vieti. (+ + / -) unul dintre plusuri s-ar duce bine inspre cafenea, dar il pastrez aici, pentru ca dupa aia ar trebui sa dau un plus si la blog.
• m-a dezamagit masterul (- -), pe care o sa-l adaug la carca de cartoane careia ii spun ‘dosarul cu acte’. probabil ca, la fel ca si diploma de licentiat, masterul o sa se piarda sub hartia de analize care ma surprinde cu regularitate atunci cand aflu din nou ca pot fi donator universal.
• mi-am pierdut o gramada de timp facand lucruri care nu au adus nicio gratificare imediata. iar daca e sa intarzie… o sa para din senin (-)
• am inceput sa-mi pun problemele de omul care sunt. lucruri care la un moment dar ‘o sa ma faca intelept’ si o sa-mi dea mai multa lumina acolo unde altii probabil ca vor ajunge sa se piarda. dar pana atunci doare ca dracu (+ / – -)
• mi-am luat haine care o sa ma prinda mai bine, pentru ca la un moment dat m-au prins dar au fost cotropite de hanorace neglijente. (-)
• am inceput blogul, de care ma tin, care mi-a adus intr-o zi 60 de oameni pe care cu siguranta ca nu-i cunosc integral. si le multumesc, pe aceasta cale si le urez un an in care sa ma cunoasca mai bine, placandu-le si… nu stiu. daca ajung blogfather, o sa fiu unul amabil. gen. (+ +)

concluzie (ezitanta)

e de bine. dar ma simt urat de singur si atat de redundant incat n-o sa merg mai departe pe tema asta. 12 la 11 pentru mizerii, dar cred ca m-am incurcat in metoda. si daca e asa… atunci am intuit bine si se verifica.

later edit: rescris unele chestii din lista. si adaugat steluta (*) daca sunt defect, n-are cine sa ma repare.