1984

Genial roman, sunt la pagina 147, sorbind randurile in fiecare seara pagina dupa pagina dar nu despre asta este vorba .
Ziua de 25 feb. 1984 incepea cu scancetele mele si cu o palma la c*r probabil si cu prima nota 10; peste 25 de ani, ziua de 25 a inceput cu un drum la 2 doua oficii postale diferite, cu un drum intarziat (nimic anormal) la work pe la ora 8:45. pe la 9 ma cheama “una” in birou sa imi bage pe gat sa ii cumpar martisoarele, sub pretextul ca are multe mailuri de la microsoft in inbox si nu stie ce-s cu ele.

grabit sa fac 180 de grade dupa prezentarea ofertei bogate de martisoare “facute manual” (de parca erau aduse de pe marte asa mi-au fost prezentate…), cu capul inclinat la -15 grade (atent la prag, carevasazica) cu pasi grabiti dau sa ies. senzorii de aprecierea distantei fata de obiecte contondente gen usi, geamuri, tocuri, ziduri de beton nu s-au declansat la timp in capul meu, impactul fiind brutal incat m-a dat in spate juma’ de metru. am injurat, am injurat iar…si am pus mana sa observ pagubele impactului cu zidul: “cucui dimensiune 2,2 cm patrati cu julire partiala”. am bagat mana in niste vata am tras ce am apucat si m-am dus la baie sa pun “compresa”; la baia 1 curgea doar apa calda (bun asa), baia 2 curgea si apa rece ca gheata. tin compresa la cap, cand ma vad niste colege si ma iau cu: “vai ce ai patit, esti bine?” (mame gen ..deh, dar niciuna milf-y ), iar una din ele vorbind la telefon zice: “fata hai ca te sun eu, ca a venit un coleg si s-a lovit la cap, e plin de sange” (eu neavand nicio pata de sange…dar asta face un zvon bun) si dupa cum era de asteptat nu am scapat nebandajat.

pe la 12:30 am zis sa scap de ghinioanele care ma urmaresc @ work si am zis sa plec, semnand un bilet de invoire cu 25-02-1984. Ce o fi fost in capul meu? probabil niste calciu de pe perete…